Ion Zimbru

Ion Zimbru

Sonata iernii şi sonata foamei (natură vie)

Marți, 27 August 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Urlând sonata iernii şi a foamei, vin lupii şchiopătând pe lângă sate... aproape gata, se aud vecernii... şi-un clopot dinspre stingere cum bate!   N-au mai mâncat de la plecarea toamnei... (ce haită slabă, tristă, hăituită de vânători cu piatră-n loc de suflet!)... nişte schelete...o mulţime vidă!   Lupoaicele-au mâncat nişte zăpadă, să facă lapte-un fir...un strop...oleacă... abia fătaţi, să nu le moară puii, să nu le vadă sufletul cum pleacă!   Şi trec p ...

De o mie şi una de ori pe zi, înainte şi după toate (I)

Marți, 27 August 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Un strănut, o mişcare bruscă...şi, ce a fost latent, se dezlănţuie. Racila se trezeşte la "viaţă" şi începe să-şi facă de cap, adică să-mi doară picioarele. Nu mi le doare cumplit, dar sâcâitor. Nu le lasă să păşească normal, parcă bate cuie în femure, le hâţână, le hârcâie, le trece la deal şi la vale cu săgeţi, cu tăişuri nevăzute. Mă uit la glezne şi la rotule şi la tricepsul/bicepsul femural...şi nu-mi vine să cred că picioarele astea mi-au cărat ...

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (XV)

Luni, 26 August 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
E aproape ora cinci, după amiază. Nea Măzăriche se pregăteşte să plece la vecernie. Foarte bine. Că şi eu vreau să mă duc, dar nu la biserică. Vreau să văd până unde ţine Calea Zimbrului. Cică nu mai durează mult şi se va numi Fundătura Zimbrului. Sau, dacă autorităţile ţin cont de cultură, se va numi Bulevardul Măzăriche Prepeleac. Înainte de a pleca la vecernie, mă roagă să închei lectura scrierilor sale despre celebra lui Sosire. Sigur că da! <<Mai are ...

Fără scăpare (mâine, la făr-un sfert)

Luni, 26 August 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
La făr-un sfert, mâine, cu trenul, vine iarna, mă duc la gară, de pe-acum, cu nişte flori, vreau să fiu primul...niciodată n-am fost primul atins cu alb din Alba celor muritori, şi am rămas ultimul trist, întotdeauna, ultimul trist păzit de câini flămânzi şi trişti, să nu mă bată vreun sătul că fur omătul dus la gunoi de mizerabili moralişti! De data asta, eu sunt primul, nu-mi mai scapă, o strâng în braţe şi în suflet şi în scris, o iau pe toată, nu mai am nici ...

Scrisoare lui Măzăriche Prepeleac despre plecare ultimei sosiri (XIV)

Sâmbătă, 24 August 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Bărbatul de la răscrucea din ziarul de ieri nu-şi poate ascunde uimirea, dar şi spaima, când aude că zvârluga imediat viitoare mireasă are două miliarde şi cinci sute de milioane de ani. Nu ştie ce să-i răspundă, dar parcă nici nu are suficient curaj. Se uită cu mare atenţie la arătarea din faţa lui, o studiază ca pe un material didactic şi chiar ar vrea să continue conversaţia cu fosila în goană după bunăstarea civilă, nu cumva ceastă întâmplare să se risipească ...

Două păsări (pentru o mireasă de argint, doamna Nicoleta Crânganu, şi pentru mirele său, şi pentru naşul lor, domnul Romică Bălan, la mulţi ani!)

Sâmbătă, 24 August 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
E noapte închisă-n odaie/ şi neagră ca pasărea Poe... mă duc să deschid o fereastră/ cu gândul că sufletul tău departe, acolo şi singur/ nu poate să stea, şi îl rog să plece, degrabă, la mine.../ tai lemne, l-aştept şi fac foc, scriu vorbe la flacăra sobei,/ că altă lumină nu am, le zgârii frumos, pe-ntuneric,/ pe aer, şi lungi până-n geam, apoi le citesc s-aud unde/ şi cum şi de ce am greşit, le şterg şi le scriu înc-o dată.../ iar sufletul tău n-a venit! Doa ...

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (XIII)

Vineri, 23 August 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un pământ de oriunde. Sigur, în afara scrisorilor despre plecarea ultimei sosiri, i-am cercetat şi studiul dintre ghilimele. Se observă clar că omul meu de pe Calea Zim ...

Trei cuvinte (des/cântec de leagăn)

Vineri, 23 August 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Trei cuvinte aud: vine marele Somn!... (dinspre cel ne/ştiut şi bizar Anonim, dinspre plus in/finit, dinspre minus finit)... doar aşa învăţăm cât de mult veşnicim!   Vine marele Somn!... oare sunt ostenit? oare merit să dorm cest adânc mai adânc decât orice adânc? să visez cum că sunt stângul ochiului drept, dreptul ochiului stâng?   Vine marele Somn!... vrei şi tu să te culci? vrei şi tu să adormi lângă sufletul meu? să visezi cum că eşti dreptul ochiului stâng, st ...

Blestemul cailor puţini (pastel pe coastă, pentru Emil Ioiţescu, la mulţi ani!)

Joi, 22 August 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Hai să-ţi arăt pe coastă o minune... să vezi şi să nu-ţi pară că-i minciună: sunt nişte cai necunoscuţi, de-ai noştri, şi pasc frumos, cu lună, fără lună!   Şi pasc mereu, cu soare, fără soare, şi mult, când nu-s plecaţi în depărtare, să ducă şi s-aducă libertate, regi şi regine şi descălecare!   Pasc şi prufnesc, adeseori, spre zare... (cu ochii mari şi negri şi-n tăcere)... unde-au făcut şi-au desfăcut istorii şi multe alte puncte de vedere!   Pasc ...

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (XII)

Joi, 22 August 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
<<O lasă pe mama lângă teiul doldora de cântece cu pene şi porneşte spre mine. Nu ştiu dacă rochia fără capăt vrea să ajungă, în sfârşit, la mine. Nu ştiu dacă nu cumva vrea să plece şi trebuie să treacă prin mine, pe lângă mine. Oricum, încep să tremur, nu-mi pot stăpâni emoţiile apropierii, n-am nici o posibilitate, nici o şansă de apărare. Dar nici nu gândesc să mă apăr. Îl îmbrăţişez pe "fie ce-o fi", mă las în voia şi sub controlul absolut a ...
Pagina 637 din 746