Moto: "se surpă dorul. marginile lumii             (menghine reci) s-apropie de mine...             iar vine toamna. iarăşi mor salcâmii.             dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                                                 (anonim folk)   nu ştiu ce sunt. nu ştiu nici unde sunt. nu mă ascund. şi totuşi mă ascund. parc-am furat. şi parcă fur mereu. ce greu curat. şi ce posibil greu.   tu ...

Poeziei mele nu-i lipseşte nici un nasture, poezia mea nu umblă cu fermoarul descheiat, poeziei mele nu-i lipsesc ipocriţii şi sperjurii, poezia mea se fereşte de lauri şi matostat!   Poezia mea nu poartă cămaşă cu guler murdar, nici pantalon destrămat a la mocofanul mărunt, nu scuipă pe stradă, nu face nici o politică, nu se dă nici în stambă, nu se dă nici la fund!   Poezia mea face lumină şi ordine, chiar dacă este înconjurată de mizerabili şi de impostori... chiar ...

Mă uit la hărmălaie şi mă crucesc. Dacă tot nu mă pricep să "dansez", mă hotărăsc să recit "Cântec şoptit", una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale, scrisă de Zaharia Stancu. "Cântec şoptit" tare. Urlat, adică. Să se audă. Să audă toţi "dansatorii" ce minuni se ascund în spatele cuvintelor, în farmecul Limbii Române. Aşadar, îmi iau inima în dinţi, o scrâşnesc puţin, şi încep să strig: "Odată am ucis o vrabie,/ am tras cu praştia-n ea ...

Văd că vin sau cred că vin/ înspre veci şi-nspre amin... văd că toate vin pe rază/ şi încet-încet s-aşează mai încolo, mai încoace,/ drept în linişte şi-n pace, în des/cântec mult şi bine.../ numai mama nu mai vine!   Văd că sunt sau cred că sunt/ în eternul meu mărunt cel mai mare şi mai mare.../ gândul meu habar nu are cum că totu-i fals şi glumă/ într-un "bulgăre de humă"... cum a zis Ion pe-o Creangă/ de cireş, de treacă-meargă!   Văd că stau sau cre ...

Toată săptămâna, până la "ceaiul cu strigături" de sâmbătă seară, stau ca pe ghimpi. Am pregătit foarte multe, pentru toate mofturile şi pentru toate categoriile de specialişti, pentru toate sexpertele în urlete şi bâţâieli. Mai ales că vreau să profit de această ocazie şi să-i cer mâna iubitei în public, s-o iau de braţ şi de nevastă pe Florica şi s-o duc la mama, acasă, la ţară, să se bucure şi ea, şi tata, şi, şi...Ehei, sărace bine, mult rău te-aşteap ...

Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi dea Florica papucii, să mă tragă pe dreapta, să mă pună pe chituci, să mă lege de salcâmul infamiei, care creşte falnic în mijlocul bătăturii lui nea Lul ...

  Te rog să nu spui nimănui!.../ Lumina stă la umbra lui şi te pândeşte cum te culci/ sub frunze singure şi dulci, şi te ascultă cum visezi/ că umbli, noaptea, prin livezi, şi-l rogi pe mirele gutui:/ te rog să nu spui nimănui că m-ai văzut cum dorm încet/ sub ramul tău, şi cum regret că tu nu dormi deloc...şi-mi spui/ că trebuie să faci gutui, că trebuie să stai înalt,/ să-mi ţii de umbră şi de cald... dacă mi-i somn, să dorm adânc.../ dacă mi-i foame, să măn ...

Moto: "Faceţi linişte:             Dumnezeu vrea să spună câteva cuvinte!"                                                       (anonim folk)   ochii culeg (din curcube ...

Rămân (cam) trăsnit. Şi nu înţeleg: cum, adică, era mai bine să fi scris strigături? oare chiar nu a plăcut deloc poezia mea? oare sunt atât de slab pe câmpia Limbii Române? sau, vorba mamei, am stricat orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi? sau, vorba tatei, am pus pe foc rugăciuni ca să încălzesc suflete moarte?...Oricum, înghit în sec, mă inundă şi mă scormonesc toţi dracii din lume, dar nu vreau să las impresia că sunt dominat de aceste chichioane conjun ...

Tocmai atunci şi-acolo... pe prispă şi departe, cu cerul sub sprâncene, cu văz (şi) duh în carte, cu vremea-i liniştită, cu timpu-i primitiv... aşteaptă-ncet bătrânul şi micul meu pontif, aşteaptă şi scrutează, din când în când, o zare... (spre nicăieri, pe coastă, cu lacrimi funerare, urcă un viu la capăt de mort suit în car)... pe-acolo cred că vine, chiar dacă vine rar, de-acolo... (mai încolo, măcar ultima oară)... să văd cum se îndreaptă încoace, cum cobo ...