Moto: "tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc;/ tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal.../ şi mai demult, tot mai demult/ mă pregătesc de început:/ erai pe unde nici n-ai fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!" (anonim folk)   Mama face lacrimi în grădină şi se uită-ncolo, înspre gară... ştie, astăzi, c-am să vin acasă şi am să ajung, până deseară!   Lacrimile cad pe arătură... mama le-nveleşte cu ţărână şi le cânt� ...

Da, păpuşa de cârpă-i vie! e vie, fiindcă se uită la mine! se uită ca un copil abandonat, zvârlit la gunoaie! pare veselă! cum să nu fie veselă, dacă are cine să se joace cu ea?...Iată, chiar o aud gângurind, râzând sub grija lătrătorilor de pripas! iată, se uită la mine şi nu-mi cere nimic! ce să-mi ceară? ce i-aş putea da? dacă nu am ce să-i dau şi nu pot să-i dau, oare nu cumva vrea să-i spun ceva?...Sigur că da! ce frumos şi lung se uită păpuşa de cârpă l ...

Da, femeia care seamănă cu mama merge cu câţiva paşi înaintea mea! Tare mai sunt curios să văd ce vrea să-mi arate! Fără să se oprească şi fără să scoată o vorbă, "mama" întinde mâna dreaptă spre tomberoanele cu gunoaie! Cred că vrea să mă uit într-acolo! Îi spun sărut mâna, mamă! Şi ea zâmbeşte inconfundabil! Şi se pierde după colţul cu prăvălia lui nea Nicolae Cristea! Şi chiar mă uit înspre vraiştea resturilor omeneşti! Cu mare atenţie mă uit! Cu m ...

Nici eu nu am, nici tu nu ai.../ (toţi au de toate, şi nu cântă)... dar ştiu să dau şi ştii să dai/ ton la Cuvânt şi la Cuvântă fiindcă vreau, fiindcă vrei/ să scoatem linişti din vioare, din foaie verde pentru cei/ care-n secunda următoare se pot usca şi pot muri-n/ vacarmuri şi-n degringolade, în "pleacă-ncolo, n-ai amin!",/ în "treci încoace, nu se cade să fii deasupra, să fii sub.../ doar sclav al gamelor minore... punct la pătrat, pătrat la cub,/ cub des/cântat ...

Moto:    "au fugit câinii din lanţuri/ toamna s-a-ngropat de vie/              sfinţii tremură-n biserici/ ninge în autobuz/              pe maidanul cu gunoaie/ s-a pierdut o jucărie/              câinii mi-au mâncat bocancii.../ şi tu încă n-ai ajuns!"        &n ...

Aseară, după ce ne-am despărţit lângă Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", din Cartierul Ţiglina 17...un gând misterios începe să-mi dea târcoale. Da, să-mi dea târcoale, fiindcă nu-mi aparţine. Nu-i gândul meu, adică. Simt că Cineva sau Ceva gândeşte în preajmă şi vrea neapărat să-mi hrănească un instinct, o pornire, o aşteptare, o curiozitate. Vrea să mă determine să pricep că voi fi (trebuie să fiu) martorul unei întâmplări, unor scene deosebite. Nu � ...

Şi merg, şi merg... poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ergo sum, chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci, uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere "am", cum cere "în", cum cere "doi"! Şi merg, şi merg... poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n-aveam habar că nu aveam h ...

Prieten cu foarte mulţi oameni şi respectuos cu toată suflarea din cartier, nea Titi Cojocaru are casă şi masă pe strada Caşin. Această stradă-i mai degrabă o uliţă de burg medieval, uitată de partid şi de stat. Şi nu-i nici lungă, nici scurtă; nu-i nici înfundată, nici desfundată; nici curată, nici murdară; nici luminată, nici iluminată. Are numai nord şi sud; şi foarte mulţi câini; şi-i paralelă cu strada Frunzei, cam la cincizeci de metri distanţă; şi-i popula ...

Umblam creanga prin pădure şi ne jucam de-a războiul prin râpi adânci... era o hărmălaie foarte frumoasă, de-ţi venea să plângi… sau să râzi… după cum "făcea" şi striga fiecare: trăiască lupta pentru pace!... uraaa!... şi uitam de mâncare! Fratele meu şi prietenii mei erau soldaţi ruşi, "făceau" ca avionul, ca mitraliera, până răsărea luna, mă ciuruiau... eu eram soldatul neamţ, care murea totdeauna! Şi mă îngropau toate fetele din sat şi apoi plecau cu t ...

Cu lacrimi în ochi alerg înspre casă! şi cu manualele şi cu cerneala şi condeiul în traista făcută de mama! şi cu sora mea dintr-a treia după mine şi după tot alaiul de şcolari mai mult ori mai puţin bucuroşi că au dat nas în nas cu Şcoala, prima zi de şcoală, prima zi şi primul pas de trecere şi de îndreptare către Încolo, către o Taină, către un Necunoscut, către alt Necunoscut, întotdeauna altul, niciodată acelaşi!... Zbor, nu alerg! zburăm, nu alergăm! mai ...