În general, mi-i frică de animale, mai ales de lei şi de neamurile lor. Trebuie să-mi înving această frică, să mă apropii mai mult de regnul animal, fiindcă am multe de învăţat de la comportamentul acestor patrupede fioroase şi indiferente la prostia omenească. Prin urmare, îmi propun să iau o hotărâre colosală: mă duc la pădurea Gârboavele să mă uit (şi eu) prin gardul de sârmă, în parcul zoologic (mă rog, la ce a mai rămas din locuitorii acestui parc!). ...

  Vreau să fac cel mai bun zmeu din sat. Zmeu bun înseamnă zmeu urât. Cum să fac zmeu frumos? Este împotriva firii, împotriva bunului gust, este anacronic. Este foarte greu să fac un zmeu urât. Fiindcă, în general, eu fac numai substantive frumoase, chiar dacă un deştept de la oraş mi-a zis că zmeul este verb tranzitiv. Ca să fie urât, nu-i bine să-l fac alb. Ce-i acela zmeu alb? Să se suie în văzduh şi să nu-l vadă nimeni? Dacă nu-l vede domnul învăţător...ş ...

  Nu are linişte. Trebuie să plece în pădure să aducă doi drugi de scară. Lungi şi drepţi ca lumânarea. Că vrea să facă scară (până) la cer, nu orice fel de scară. Se uită la soare (nu la ceas, fiindcă nu are din ăsta). N-are cum să plece cu ziua în cap, că e riscant. Îl poate pârî lumea la Ocol, îl poate vedea pădurarul Ion Croitoru...(Dumbă, cum îl alintă oamenii, un creştin bun şi verde, cu pană de gaiţă la pălărie, afumat mai mereu la bufetul din B ...

  Exact pe marginea sudică a Copilăriei de nord locuieşte o râpă. O râpă care mi-a umplut cei paisprezece ani de-acasă cu aventuri şi jocuri fabuloase, cu memorii pe care (când nu le voi mai ţine minte) am să mă apuc să le scriu. Pe fundul râpii (care merge de la soare-apune la soare-răsare şi coteşte brusc spre miazăzi) curge un pârâiaş fără nume, un fel de apă care vine dintr-o Istorie necunoscută şi (de atâta vreme) se străduieşte să ajungă Nicăieri. Ai ...

Doamna Lui este sora mică a Singurătăţii. Seamănă leit, zici că-s gemene. Dacă nu eşti atent, poţi crede că aceasta este cealaltă, iar cealaltă este aceasta. Se aude că are sufletul plin de domnul Unu, dar distanţa dintre ei se observă de departe, mai ales noaptea, când Liniştea (atâta, cât a mai rămas) merge de mână cu Singurătatea, poate descoperă locul unde stă Unu, în adevăr. Ca să mai scurteze timpul dintre acolo şi aici, doamna Lui scrie cuvinte pe frunze de b ...

Domnul acesta (un romantic întârziat şi naiv până la obrazul celălalt) îmi lasă (aproape) zilnic mesaje scrise în cutia cu celebrul păianjen hodorog. Sunt interesante, unele sunt demne de literatura despre îndrăgostiţi, zici că-s copiate din corespondenţa dintre Eminescu şi Veronica…Domnul acesta, dacă mai scrie aşa (şi mai şi citeşte, bineînţeles!) riscă să ajungă scriitor, adică "cerşetor cu legitimaţie" (cum adevărat zice poetul Vasile Sevastre Ghican)….Domnu ...

  Strada Frunzei. Ora 4. Noapte. Nu chiar beznă, dar noapte. Ţigările mă scot din răbdare şi din casă. Afară, aproape ţipenie. Doar pe ici/pe colo câte-un fumător în pană, ca şi mine, ori câte-un chefliu cântând anapoda şi tare, întârziat temporal şi mintal, deopotrivă. Ora 4 este ora la care trece primul tramvai dinspre depou spre capătul celălalt. Tramvaiul nu are călători, nu opreşte în staţii, nu cred că are motive să se grăbească, însă circulă cu ma ...

  Deschid fereastra dinspre răsărit. Geamul bate doi kilometri spre nord-est, exact în locul de unde aud patru cuvinte: "nu mai am cuvinte!"…Închid fereastra brusc, nu vreau să-mi asum riscul (şi curajul) de a auzi cine ştie ce continuare…Dacă s-a întâmplat ceva urât…şi (din cauza asta) ea (vocea aceea care mi-a spus că are sufletul plin de mine) a rămas fără cuvinte? dacă a venit sfârşitul cuvintelor, şi eu stau aiurea (cu capul între urechi, vorba lui Marin Pre ...

  Ieri, abia scăpat de sub controlul unui popă care insistă să mă facă isonar (mă şi imaginez behăind aiurea-n biserică, fiindcă n-am voce nici măcar să chem moartea la consult), mă ciocnesc de tanti Richter (nevasta şefului de scară), care mă anunţă că soţul ei zguduitor e plecat cu treburi urgente la doamna Vrancea şi că (înainte de a pleca) "un anonim necunoscut i-a lăsat o scrisoare pentru dumneata" (pentru mine, adică)… Superba tanti Richter îmi întinde ...

  Odată, după ce am furat toţi castraveţii din grădina lui moş Gheorghe şi toate guliile din ograda lui moş Costin…nici nu se înserează de-a binelea şi mă strigă mama (de pe prispă) să mă duc la ea, că are să mă întrebe ceva, să-mi spună nu ştiu ce!…Eu mă uit prin gardul împletit cu nuiele orizontale ("cumpărate" de tata, din pădurea rădeşteanului Candrea) şi o zăresc pe mama cu varga în cumpănire (din lemn de corn de la războiul de ţesut, tare şi el ...