(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme,
foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă
până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme
cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!)
(!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care
cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie -
merg, e Târziu.../ parcă am plumb la picioare,
însă nu-(ţi) Pot/ spune ce Ştiu eu (şi) ţie (!)
(!) dintr-un Pustiu,/ unde Nimic nu se-ngroapă,
iau ce-a rămas:/ numai un Susur de Apă,
numai un Vis/ - (care de-o Viaţă mă-nşeală
ca pe-un Candid) - / chip de Absenţă Mortală (!)
(!) tot mai întind/ Mâinile mele-nspre tine,
tot mai ascult/ Strigăte-n Van... şi Suspine -
vai, ce Frumos/ (nu) ne-a fost Dat să (mai) Fie:
numai tu-(mi) Poţi/ spune ce Ştii tu (şi) mie (!)
(!) într-un Târziu,/ dintr-un Pustiu fără Milă,
văd cum mă-ntorc/ parcă vrăjit de-o Sibilă,
vrut de-un Secret/ - nimenea însă nu-l ştie,
numai tu-l Ştii,/ de la FACEREA lumii, Marie (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Târziu... mai Devreme (de la FACEREA lumii) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
”I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!” Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” Celălalt AICEA (către Alexandru Bujeniță în Ziuă Aniversară) ”Dacă există un Dumnezeu, nu poate fi decât Femeie” Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” CIMITIRUL APEI (poem de/spre sete) ALTARUL de pe strada UITĂRII
Mai multe din această categorie:
