Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MOTTO:"linia dreaptă este un cerc odihnindu-se" - (Iolanda Cremene)cred că pe aici trebuie să vinăşi cred că aici trebuie să aştept -ştiu tocmai de atuncică numai acesta-i drumul cel mai dreptdintre cea mai râvnită plecareşi cea mai nădăjduită sosire,dintre nimic şi tot, dintre tot şi nimic,dintre golul imens şi plinul subţirecrede că pe acolo trebuie să mă ducşi crede că acolo trebuie să stea -ştie tocmai de acu ...

Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie,    Am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale despre Actualitate şi cu soluţiile tale Salvatoare! Sigur îţi aminteşti că mă holbam la tine cum numai un sultan se uită la o Şeherezadă! Ce frumos ş ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Era cât pe ce să-mi aduc aminte cărarea strâmbă printre mari lanuri de cicoare şi volburi şi maci şi alte şi alte cuvinte minunate din viaţa mea întâmplătoare! Era cât pe ce să-mi aduc aminte cum alerg după tine pe cărarea nedreaptă şi nu te pot ajunge şi nu te pot prinde şi nu te pot vedea şi nu te pot iubi niciodată! Era cât pe ce să-mi aduc aminte fuga ta cu o carte de poezii tocmai până la marginea cuibarelor ...

Dragă (şi foarte rară) Marie de la Croitorie, Te admir până la divinizare pentru rezistența ta în breaslă! O breaslă din ce în ce mai puţină şi mai subţire şi mai uitată! Fiindcă lumea, lumea asta modernă şi aiurită şi contemporană, nu se mai îmbracă din/prin munca ta! Toţi îşi cumpără „de gata”, ca şi cum mă-sa i-a luat „gata făcuţi” de la Casa de Naşteri...şi doar i-a mai ajustat pe ici, pe colo...doar le-a mai luat din faţă şi le-a pus în spate, ...

(!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,mai mult şi mai adânc şi mai departe...unde nici moartea nu mai prinde viaţă,unde nici viaţa nu mai strigă moarte,când niciodată intră-n totdeaunaşi totdeauna intră-n niciodată,când piere când şi când se surpă unde,când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!) (!) și-aici, şi-acolo, orişicând...iubireoriunde, iar, departe şi aproape...triumful destrămării înainteşi înapoi n-ajunge, nu încapesărutul sec şi crud al amăgiriicu ...

Dragă (şi indispensabilă) Marie de la Castelul Peleş, nădăjduiesc să ajungă ieste gânduri/rânduri în lumina ochilor tăi! Am vrut să vin la tine, dar nici de-a naibii nu mă lasă amantă-mea! Fiindcă nu-i convine Coroana! Îi stă-n gât, cică! Cică-i mai bună Republica! Ea (şi alţii asemenea) venerează/cultivă/apără/răspândeşte Panarama/Scălâmbăiala, adică „starea” actuală socială şi politică din România! Aş putea să evadez, dar ştiu că la întoarcere ...

Era târziu şi toamnă când a venit Maria – o văd...(până la steauă!)...superbolă şi rece, aduce crizanteme şi caută-nspre geamuri încetul şi-ncetarea în toi fără de lege! S-apropie de poartă şi trece prin răpciune ca pasărea-nnorată şi gata de plecare, s-apropie de mine şi nici măcar nu-ntreabă cum stau legat (aiurea!) de mâini şi de picioare! O văd foarte frumoasă în rochia aceea ţesută la războiul în/depărtării care m-a scos din adâncime şi mi-a tăiat ...

Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă,      Ultima ta epistolie m-a găsit la baza nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai are bază! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai ales de Oameni! În ciuda bătrâneţii, cest copac fructifer face nuci multe! Chiar foarte multe! Din ce în ce mai multe! Iar negrele astea multe, din ce în ce mai multe, fură şi el ...

Înainte de a o vedea cum trece "dincoace",am crezut că este pasăre dinspre nepăsare zburând,spre păsare zburând şi spre "totdeauna",din margine în margine şi din oricând în oricând,până când se sfârşeşte minciunacelui "dincolo" din închipuire, din părere şi din gând,numai şi numai din acestea toate,şi numai din iertare-n iertare şi din păcate-n păcate!După ce am văzut-o cum trece "dincoace",n-am spus "la revedere" şi n-am zis nici "bun rămas",numai la "totdeauna" ...

Dragă (şi inestimabilă) Marie de la Puşcărie, îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta aproape ne/verosimilă, pe care am primit-o ieri, în faţa bisericii, de la poştăriţa cea mai frumoasă din partea de sud a Moldovei de nord! Îmi spui că eşti închisă fără vină, că nu trebuia să fii trimisă cinci ani după geamul cu gratii deoarece ai furat „Mizerabilii” lui Victor H, de pe o tarabă din Piaţa Roşie, adică a ruşilor! Ştiu că ţi-a plăcut foarte mult această Capodop ...