Ieri... [taman pe la ora când este gata slujba de Utrenie şi începe slujba numită Denie... şi taman după fireasca (şi de la sine) împrăştiere a enoriaşilor conform zicerii latineşti „mens sana in corpore sano”... (adicătelea „mergeţi sănătoşi pe la casele voastre”)... şi exact sub sfântul acoperiş al clopotniţei care apără clopotul cel dăngănitor/servitor la biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”... şi exact când mă pregăteam să încerc a hotărî în ...

(!) şi Unu şi Acelaşi înainte şi după clar/obscurul In/Creat (!) - e-un Adevăr cu haine mincinoase? e o Minciună-n haine-adevărate? un Subiect cu Inimă de Piatră, care nu stă frumos la Predicat? o Stare contra Sinelui Ne/Logic şi-o Contrastare prin Upanişade? - (!) mărire ţie, Taină Absolută într-astă Păcăleală Ne/Văzută (!) (!) mulţime Vidă-n Singularitate şi osândită la Singurătate (!) Nimic înfăşurat în Tot, şi Invers - Iertare dependentă de Păcat print ...

Aşadar, Iubire nu mai este, Mere interzise nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu ştie, nu poate ori nu are poftă/chef să mai urmeze rugămintea şi strigătul şi porunca şi îndemnul acelui Atunci: „hai la mere... (lumea se fereşte)... gratis, pe gustat ...

(!) cred c-a trecut - încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din VEŞNICIA sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea (!) (!) cred c-a trecut - nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt ETERNITATEA mică - suflet şi trup de înger invalid (!) (!) cred c-a trecut - lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric - vrei/nu vrei şi vreau/nu vreau - chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în MIEZUL ei (!) (!) cr ...

Da, nu mai sunt mere interzise! Nici măcar de leac! Ce să faci cu merele, dacă Iubire nu mai este? Mere nu mai sunt nu din cauză că Dumnezeu a-nchis Edenul, ori din cauză că le-au atacat bolile şi dăunătorii, ori din cauză că nişte creiere hulpave le-au furat şi le-au vândut şi le-au mâncat pe toate! Mere nu mai sunt nu fiindcă un Prâslea joacă table cu Şarpele în timpul Serviciului şi scapă Situaţia de sub vigilenţă, Grădina fiind asaltată şi cotropită de şmecher ...

(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,pot...fiindcă toată viaţa/ mi-am ascuns-o într-o turtă –alţii spun că numai unii,/ unii spun că numai alţii (!) (?) dacă pot ...

Da, nu mai este Iubire! Sigur nu mai este! Nici măcar de leac! Nici ca material didactic în laboratoarele de cercetare a nenorocirii omeneşti! Şi nu mai este nu fiindcă oamenii, beneficiarii cestui afect vital, au dovedit lăcomie-n căutarea şi-n consumarea/exploatarea lui! Nu mai există nu pentru că Dumnezeu a-ncuiat magazia cu sentimente fără de care nu se poate...şi a lăsat pământeanul cu ochii în Soarele din ce în ce mai murdar, cu gândul la Luna asemănătoare din ce în c ...

(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!)   (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau în raniţe pe front (!)   (!) şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare citeau la corbi fotografii plângând – şi iarăşi sărutau statui de sare şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ (!)   (!) acum sunt multe ane-m ...

Era înalt şi important ca Ştefan cel Mare, Atotputernicul păzitor şi păstrător şi sfinţitor al Moldovei până Acolo şi până Atunci! Până Acolo şi până Atunci, şi nu până Aici şi până Acum! Fiindcă, iacătă, frumoasa şi trista şi greu-încercata Ţară/Patrie Moldavă stă la cheremul celor mai cumpliţi trădători şi ticăloşi din Istoria cestui Neam primitor cu pâine şi sare, descălecător şi călit în Războaie de Apărare şi în Istov de Pace şi Iubire! F ...

(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă - mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!) (!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme de "nu", de "mai încolo", de "ce", de "nu se poate" - nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!) (!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări şi de ...