Îl ştiu de foarte multă vreme, dar nu-l cunosc. Încă n-am reuşit să arunc măcar un ochi pe una dintre tainele sale, măcar. Că are multe, foarte multe. Mă şi mir că le mai poate duce. Că tainele-s grele, nu? Chiar l-am întrebat, într-un splendid crepuscul de seară şi într-un formidabil echinocţiu de primăvară, cum rezistă la atâta greutate, la atâta apăsare pe suflet şi pe umeri…şi doar mi-a zâmbit luciferic, nici pomeneală să-mi vorbească, să-mi dea vre ...

  (autodenunţ) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii postume" s-a dus bătrânul…n-a mai apucatsă mergem (cu sfială) în pădureşi să-mi arate: ăsta-i lemn de cruce,tăcut şi drept şi gata să îndure! s-a dus bătrâna…tare a mai vrutsă mergem (fără frică, în tăcere)la orizont, pe deal, şi să-mi arate:acesta-i punctul nostru de vedere! şi se tot duc bătrânii noştri sfinţi,pe o cărare (nu aud regrete)…şi parcă vor să-mi spună: este bine,sunt loc ...

  Vinerea trecută, cam împrejurul prânzului, merg la biserică să mă închin o ţâră, să aprind puţină lumânare şi să mă uit oleacă pe pereţi, că-s frumoşi, afumaţi, reci şi definitivi ca nişte cadavre gata de plecare. Parol, execut acestea toate, m-ai trag cu coada ochiului la câte-o vădană recentă, la câte-o domnişoară îngenuncheată pe sub icoane şi pe lângă evanghelii, poate ia zece la purtare, poate ia bacalaureatul, poate-i vine zburătorul la fereastr ...

Trebuie să vin la tine, în seara asta, indiferent de presiune şi temperatură, chiar dacă mama face gălăgie, şi nu-i convine că eşti mai mare şi mai în vârstă decât mine, şi zice că eu merit una mai suplă, mai şcolită şi mai dată-n pisica Penelopei, cum mofturea Nichita Stănescu!…Trebuie să vin la tine, în seara asta, să-ţi arăt ce tranzistor portabil mi-am luat în rate cu baterii şi la priză, ce pantalon evazat mi-a făcut un croitor viteaz şi excentric din terg ...

(ultimatum) Din colecţia "Cele mai sincere poezii" Muscalule scăldat în lăcomie, murdar de sânge, dur cu ochii goi, fii credincios măcar o dată-n viaţă… şi dă-ne Basarabia-napoi!   Ai tot muşcat, muscalule, ca fiara, din sufletul şi gândurile ei… te dai ne znaiu şi o faci pe prostul… vrei să ne furi şi pupăza din tei?!   Ai tot umplut şi cerul şi pământul cu stalini, molotovi şi alţi păgâni, şi ne-ai luat din viaţă şi din moarte… vrei să ne iei şi apa ...

Sfântă şi tragică nebunie, dragostea a apărut înaintea omului pe Pământ, dacă nu chiar înaintea Pământului în Calea Lactee, dacă nu chiar înaintea Căii Lactee în Univers, dacă nu chiar înaintea Universului în…În ce Mama Măsii? Dacă ştie Cineva (şi cred că există Cineva care ştie), trebuie neapărat să spună înaintea cui a apărut Dragostea! Ce sau cine era Ăla/Aia care a răsărit după Iubire? Unele minţi luminate/iluminate spun că Iubirea este o Stare genera ...

(către doamna Martha Jelea, cititoare profesionistă)Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cu doamna M"în fiecare zi stă lângă mine, îmi zâmbeşte (nu mi se pare cinică)… o ating şi mă atinge cu tot respectul, ne promitem, fiecare, câte o duminică!   în fiecare zi munceşte cu mine (mi se pare foarte harnică şi cinstită)… mâncăm împreună (cam lăcomeşte)… dumnezeule, chiar şi asta-i grăbită!   în fiecare zi doarme cu mine (doarme încet şi adânc şi frumos)� ...

Un târtan cu urechi şi paie în nas ia o cutie cu vopsea şi scrie pe pereţi una dintre maximele sale imbecile: ceea ce nu este interzis în mod expres, este permis! Aşa crede gânditorul de cartier, ilustrul cicisbei, specialistul în toate şi expertul în nimic. Aşadar, pentru că nimeni şi nimic nu interzice, mangafaua scuipă unde vrea şi când vrea, urlă ca smintitul peste tot, intră în biserică îmbrăcat cu maiou şi încălţat cu şlapi (la fel se duce şi la Primărie, şi ...

(despre închisoarea şi deschisoarea lui Cristian Ioiţescu, la mulţi ani!) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii de la Facerea Lumii" n-am să-ţi aduc (domnule om) o niciodată, n-am să-ţi aduc (nicicând) nici două niciodăţi… ce închisoare ai pe strada libertăţii!… azi vin acolo, să mă uit…şi să-mi arăţi cum că (de fapt) e o sublimă deschisoare, un loc de unde poţi lua halo de sfânt, un loc în care nici o dată nu (s)-ascunde tot ce a fost ochi lăcrămat, frumos ...

Desigur, în asprele condiţii ale tranziţiei interminabile şi ale crizei mizerabile pentru unii şi benefice pentru alţii, fiecare sărac îşi caută posibilităţi de măcar echilibrare a veniturilor, dacă nu de creştere. Şi, iarăşi desigur, dacă aplicăm logica Văcăroiului trecut, s-ar putea să ni se pară că-i bine, dar ar fi o păcăleală mai ceva decât aceea pe care a luat-o boierul când Păcală îşi uitase păcălitorul acasă. Cu arătătorul de lemn în mână, trecut ...