Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare,de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare,când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară,iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoarăce-a mai rămas din tot ce-a fost odată/ şi ce-o mai fi din tot ce nu s-arată! Frumoasa mea e o Necunoscută.../ o iau aşa, n-am timp de cercetare,n- ...

Sigur că da! Ce bucurie cerebrală şi sufletească mi-a dat/dăruit alcătuirea asta şi halucinogena asta din cărniţă şi osişoare! Mă uit după ea cum se mişcă de parcă pluteşte spre Deal! Oare de ce nu întoarce măcar o dată, doar o dată, monastirile (ochii, adică) cele mai albastre din împărăţiile mele reale şi imaginare? Cum aş putea să nu vreau să-i mai văd o clipă, doar o clipă, aureola? Că aureolă-i zice, parcă, nu? Jur că i-am văzut nimbul de sfântă feci ...

Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă împinge în prăpastie, să mă satur de cerut îndurare şi să nu mai pot uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge!...Şi uite-aşa: dacă zborul este un motiv clar de infatuare pentru aer, dacă „alt/felul” de a vrea (nu) mai este avut de miracolul cestui/celui „fiind” în/pe genunchi, sub ochi dumnezeieşti/începători de spinto/regină...oare mă lasă aşteptarea şi ne/răbdarea să rostesc � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord,nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt –dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu potsă ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt!Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurdsă iau tot din nimic şi nimic de la tot –şi să fiu judecat/condamnat pentru furt:mort abstract după viu, viu concret după mort!Şi mă-ntind, şi mă-ncerc – şi naiv, şi savant –şi ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!mari...de sărăcie! plini cu depărtare!n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n darcestei lumi deşarte, fără înainte...!tremurul sprâncenei – un semnal adânc!degetele sale – nişte vreascuri sfinte!Ce alcătuire statuară-n târg:irisuri înalte – două nopţi bătrâne...!Domnule de toate şi de toţ ...

Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost cu mintea nu ştiu unde, că ţi-a scăpat nu ştiu ce din vedere! Da, este bine să nu uiţi nimic, dar ştii, oare, ce-ţi trebuie? Ştii, oare, ce trebuie să nu uiţi? Eu pot să-ţi spun, da-i mai potrivit să înveţi singur, să ...

Gata. Nu mai este loc pentru amânare. Gata. Trebuie. Trebuie să trec Dincolo. Să calc peste margine. Că nici Marele Fix nu stă, nu se opreşte niciodată. Nici nu se gândeşte să şadă. Mi-a spus (într-un vis) că voi fi pus la stâlpul furiei şi al nemerniciei, dacă-l ratez. Mi-a spus foarte calm. Nu s-a repezit la mine, ca să nu mă sperie. Mi-a şoptit. Pe-un picior de plai mi-a şoptit. Pe-o gură de rai mi-a şoptit. Prin toate mioarele şi mioriţele moldave mi-a şoptit. Prin ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadăla tine-n grădină, la mine-n ogradă,fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul:a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsulfiinţei din centrul seminţelor caresunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioareşi suflete vii...dar şi suflete moartecând nici nu mai zice şi nici nu mai arde,când vine stăpânul cel mare cu driculşi-o strânge şi-o suie şi-i cară nimiculşi-i strigă prohodul (nai ...

Silvia Curelaru Ibănescu, Fântâna cu păsări albe, Ed. Pontos, Chișinău, 2024 Poezia Silviei Curelaru Ibănescu și-a găsit și cartea-pasăre, frumoasă pasăre a aproape-paradisului, care să o poarte către mai departe, mai târziu, mai către suflet. Manuscrisului îi propusesem, plecând de la niște versuri de acolo, un subtitlu care presupunea o degustare: Poeme cu gust de piatră târzie.Este o carte și pentru însetați ( „am învățat cum/ să-mi ascund/ privirea/ de o ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu:lumânările ard ca nişte regine de ceară!E linişte la statuia lui Mihai Eminescu:luna-i atinge fruntea încruntată şi amară! E linişte la teiul lui Mihai Eminescu:unul mai tânăr se străduieşte să crească!E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu:aud lăcrămare de metaforă dumnezeiască! E linişte în pădurea lui Mihai Eminescu:lacul se frământă sub nuferi şi vrea să plec ...