Trei dealuri (balada micului Anonimeni)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghiocei

am grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei!

ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum...

toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!...

eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut...

sunt prea mic să tulbur starea Marelui Necunoscut!...

Mi se spune Anonimeni, şi eu cred, pe toţi îi cred...

ştiu c-am vrut să fiu (o dată) olecuţă de aed,

însă mi-a stricat vioara şi mi-a pus pana pe foc

un Necunoscut notoriu, plin cu pietre şi noroc...

mi-a strigat că-s terchea-berchea, cu alură de Nimic,

un sclav sacru al candorii, un calic, un cucurig!...

 

Dar tot stau în aşteptare... poate vii măcar să-mi dai

ploaie sinceră pe dealuri, os la câini, ovăz la cai...!

ş-am să-ţi pun la primăvară, dacă vrei, dacă nu vrei,

două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghiocei!...

Uite-aşa mă trece mila de-un haihui Necunoscut...

el m-a trâmbiţat în Clipă, m-a gândit şi m-a făcut

să-nţeleg ce nu se poate şi să pot ce nu-nţeleg:

doar Nimicu-n iastă lume-i sfânt, şi pururi, şi întreg!

Citit 9110 ori Ultima modificare Miercuri, 13 Mai 2020 19:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.