POEM la PÂNDĂ (rugăminte)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) sunt invizibil – iată, LUMINA stă la pândă,

poate răsar o clipă măcar, să afle CINE

e cel fără de umbră, de steauă, cel pe CARE

nu-l ştie spaţiul/timpul, nu-l jinduieşte NIMENI (!)

 

(!) şi doar mi-a dat poruncă, ATUNCEA, MAICA mea:

să nu pe/treci prin VIAŢĂ, aiurea, fără STEA,

să-nveţi pământul, focul şi aerul şi apa –

te rog să nu faci umbră NIMICULUI DEGEABA (!)

 

(!) sun invizibil – iată, LUMINA stă la pândă

să-mi vadă umbra neagră, să-mi vadă umbra albă –

zadarnic osteneşte: sunt cel fără de umbră,

sunt fratele lui NIMENI, sunt o monedă calpă (!)

 

(!) vă rog, voi, umbre albe, vă rog, voi, umbre negre:

nu-mi mai striviţi ABSENŢA, vedeţi-vă de STEA,

sunt invizibil noaptea şi ziua – rog LUMINA

să nu-şi mai piardă vremea cu AŞTEPTAREA mea (!)

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 11405 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.