Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare,
cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare
nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce - de ce nu se vede?
de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete
şi dor de adâncul şi naltul/ tăcerii din braţele sale
întinse mai mult decât vremea/ şi timpul uitării totale?
Sunt gata, aştept, stau la poartă.../ şi oare de ce nu mai vine?
târziul surâde sardonic/ şi dă negreşit peste mine,
s-aşterne în faţă şi-n spate/ şi-n sus şi în jos... şi începe
să nu aibă cine-mi răspunde/ sau cine măcar să mă-ntrebe -
începe să-mi fie ruşine/ şi frică începe să-mi fie
că poate nu-s vrednic de-această/ fantastică-n veci Simfonie!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Lucrare de Control la Vrednicie (cu ochii pe zare) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Oroloaga MARIA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BĂTRÂNII (despre Costică Avram, zis Țugui, din Cudalbi) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” JURĂMÂNTUL din URMĂ [despre MAMA] ȘAPTE CUVINTE DELICATE (II) ORDIN DE ZI PE VEŞNICIE – (după 40 de ani)
Mai multe din această categorie:
