Evanghelia după Noi (o virgulă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

acasă (la profesorul meu de linişte) mă ia ograda

în braţe şi mă duce în grădina lui dumnezeu.

delicat şi persuasiv, profesorul şterge virgula dintre

mine şi el. el este un subiect. eu sunt un predicat.

acasă (la profesorul meu de linişte) mă ia grădina

în spinare şi mă azvârle în ograda lui dumnezeu.

subiectul toarnă lacrima christi. şi eu îl declin.

şi el mă conjugă. parcă suntem evanghelii după noi.

 

filozofia şade la unghia noastră mică. o ninsoare

torenţială ne vede şi cade din copacii uimiţi de câtă

trudă şi de cât zgomot este nevoie în această lume

mai frumoasă decât ieri, mai frumoasă decât mâine.

 

vine doamna preoteasă şi pune pâine între subiect

şi predicat. pâine rară şi bună. mâncăm şi plângem

fără lacrimi... dar se vede unde, de unde, până unde

încotro... odată şi odată, virgula va rămâne singură.

Citit 7744 ori Ultima modificare Joi, 04 Iulie 2013 14:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.