Moto: "Un suflet rănit se vindecă la umbra unui alt suflet rănit"
(Vasile Sevastre Ghican)
Mă duc la moară, negreşit... sunt gata,
sunt în căruţă şi mă latră câinii
de dor, de foame... simt şi ei, sărmanii,
singurătatea şi-aşteptarea pâinii!
Este aproape, este şi departe...
(am şi curaj, dar mă încearcă frica)...
i-acolo, peste tot, i-aici, i-acuma...
ştiu: nici nu pierd, nici nu câştig nimica!
Şi-s măcinat cu pietre nestemate
de-un trist cu milă ieri şi azi şi mâine,
şi văd (printre seminţele candorii
şi-ale iubirii) ce înseamnă pâine!...
Mă cer(n)e şi mă fluieră avarul
timp nesimţit, şi-un dor dat în durare,
şi-un gând viclean şi surd că armonia-i
triumful echilibrelor precare!
