Domnul Anonimeni (despre şapte)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane,

să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane!

A plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă...

(azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă)!

S-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe...

şi nu poate fluturul să zboare/ dacă are aripile sparte!

Domnul Anonimeni e-un smerit/ botezat în adâncimi de rouă...

(cică se întoarce pe la şapte,/ cu celebrul fluture de nouă!

Ai s-auzi fâl-fâl, fâl-fâl, fâl-fâl.../ (printre flori, aduce şi vocale

ca să ai de strigăt până când/ sfinţi obraznici fug din catedrale)!

Şapte... (vocale!)... care ne descriu/ timpanelor celeste... şi ne dor

când sângele se suie pe altar,/ pe cruce şi pe veci... în "la" minor!

Citit 6710 ori Ultima modificare Joi, 13 Martie 2014 13:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.