Moto: "şi pleacă de-acasă odată cu luna/ s-aducă nectar pentru flori de caişi.../ pe urmă rămâne în flăcări fântâna/ şi-un cântec de greier cu ochii închişi" (Iolanda Cremene)
Vino la mine (astăzi) să mergem până ieri...
ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri,
ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi,
cu linişte, departe de urlet şi gunoi!
Ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci,
pe care-i poţi pricepe, dar nu poţi să-i învingi...
se duc singuri la groapă şi singuri se închid
în linişte, departe de fals şi infinit!
Şi noastre(le)-n veci sfinte cu busuioc în păr,
cu floare la ureche, şi smirnă-n adevăr,
cu bertă ori casâncă, maramă ori batic,
pestelcă, pâine caldă... şi suflet borangic!
Şi caii ne aşteaptă... cei cai tocmai de-atunci,
când călăream pe plaiul cel cu picioare lungi,
când ne-nveleam cu fluturi şi greieri somniferi...
Te-aştept la mine (astăzi) să mergem până ieri?!
