Sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,
sub sălcii, sub stele...
acelea-s aceste-n adâncul Atunci,
acestea-s acele!
Acestea-s acele-n înaltul Acum,
trecute-n icoane,
pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut...
sfinţi Iovi, sfinte Ane!
Aceasta e Luna aceea de când
voia să ne spună:
voi sunteţi ai mei şi ai nopţii, cuminţi...
şi eu sunt o Lună:
o Lună a voastră, s-aveţi ce vedea
când greul v-apasă,
ce stinge-n sărut... hai, rămâneţi aici,
rămâneţi acasă,
vedeţi ce înalt şi vedeţi ce adânc
vii sufletu-n toate,
şi sufletul nopţii, şi sufletul meu,
în veci şi-n păcate!...
Acele aceste sunt pline cu noi:
acestea-s acele...
Sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,
sub sălcii, sub stele!
