Poate vine noaptea bună, straşnic vine,
ca o zână a-ntunericului...ştiu,
niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!...
O păstrăm...să o avem pentru-n târziu?
ori o dăm de-a rostogolul cât durează
şi-o valsăm (printre săruturi) până când
nu mai pleacă toată ziua, şi rămâne,
şi-o s-avem aceeaşi noapte pe pământ?
Straşnic vine ziua bună...ceea-n care
(ne)-am valsat noaptea trecută-n locul ei,
şi valsăm o noapte-ntreagă toată ziua,
până sar (din ochii stelelor) scântei!...
Noaptea bună-i ziua toată, ziua bună-i
noaptea toată până unde, până când
niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!...
O păstrăm...pentru alt cer şi alt pământ?
