!am găsit-o într-o călimară...
aştepta nescrisă... aştepta...
(dinspre nordul visului)... să vină
cineva sau altă/cineva!
!şi să-i scoată sufletul afară,
cât mai ţine (încă!) vremea ei,
cât se mai aude orologiul
prin parfumuri galbene din tei!
!prin parfumuri albe din salcâmii
daţi în lacrămi de atâta dor
pentru cine rabdă (cu tandreţe)
în adâncul călimărilor!
!prin suave fire de lavandă,
dumitriţe, crini tulburători...
şi prin câte-n raiuri şi în iaduri
vor să spui, să urci şi să cobori!
!ce mireasă, doamne, ce mireasă
mi-ai adus în sufletul pustiu,
îmbrăcată-n rochia eternă...
şi s-o scriu, până la cer s-o scriu!
!poate-o să se afle... (cine ştie!?)...
ce-am găsit în călimara mea...
poate va citi-o (vre-o-da-tă)
cineva sau altă/cineva!
