!sunt chiar la geamul marelui secret...
şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul,
n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede
că nimeni şi nimica nu-i într-însul!
!cred c-am visat şi că visez mereu
ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este
din visul visătorului cel mare:
primul venit (ne/vrednic) în poveste!
!nu pot şi nu renunţ aşa uşor:
mai bat o dată... şi mai strig o dată...
din ce în ce-i mai strâmt în calendare
cu viaţa toată şi cu moartea toată!
!despre-nainte şi despre-ndărăt
(chiar dacă ştiu) eu nu mai pot a zice
nici că au fost şi nici c-or să mai fie...
mai bine leapşa, zmeu, şotron, arşice!
!declar nostalgic, unic şi frumos:
întâiul visător încă visează,
mă bucur şi nu vreau să se trezească...
hai, noapte bună, pururea şi deasă!
