Moto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene)   Bună să-ţi fie duminica, doamnă, acolo, departe de mine...! aici e aproape, da-i foarte târziu, e care pe care, şi cine pe cine, şi totu-i vândut, jefuit... (totu-i dat pe arginţi, pe neant, pe otravă)... aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s nici femei să le duc o garoafă! Nici femei să le ...

Conul Mitică Bârnaz, răzeş din Bălăbăneşti (Galaţi), şi-a luat nevastă din Rachelu (Tulcea)... şi o duce bine. O duce încolo, o duce încoace, o duce în braţe, o duce în ispită, o duce elegant... că Mitică-i un adult foarte bine crescut. Are bun gust şi gust bun. Nevasta-l mănâncă şi-l soarbe din ochi. Fiindcă-i tare harnic bălăbăneşteanul, şi-i tare atent cu toată zestrea şi cu toate substantivele din dotarea cestei făpturi cu sexul opus, şi-i tare mult iubitor ...

Trec haite de lupi către sate.../ aleargă şi urlă frumos... sunt zilele cui (?) numărate.../ şi Luna-i cu spatele-n jos! Luminile pâlpâie-n case,/ departe, cu oameni cu tot... omătul... ce tare miroase/ a foame şi alb Savaot! Răsare o stână săracă.../ abia, un cioban îngheţat fumează la câini ca să tacă.../ şi cruce îşi face, curat! Şi Luna se-ntoarce să vadă/ ce-absurd poate fi un pastel când lupii mănâncă zăpadă/ din aburul primului miel! În şcoală-i frumo ...

Ieri, cam când se crapă de ziuă, a murit Ileana lui Mihai din bulevardul Dogăriei. Mihai lucrează cu noi, la Şantierul Naval. E un coleg săritor, bun la toate. Băiat de bufet, cum îi zicem noi, mai ales când sună sirena, ieşim pe poarta fabricii şi ne ducem glonţ la "Muncitorul" sau la fratele acestuia, "Făgăraş". Astea-s două crâşme aglomerate, de-ale noastre, în care ne ciocnim paharele, necazurile şi bucuriile, trecutul şi prezentul, vremelnicia şi eternitatea. Cum şi ...

La sfârşitul săptămânii trecute (sâmbătă seara, mai exact, la ora douăzeci, şi mai exact)... n-am încotro mă duce. Prin urmare, mă uit sfios în agenda cu distracţii şi văd că cititorul meu, Arhanghel Serafim, are nuntă. Nunta lui şi a nevestei sale, el fiind ultimul ei mire, şi ea fiind ultima lui mireasă pe planeta de pământ. Nevastă-sa, Angelica Serafim... (fostă Dimineaţă şi fostă chelneriţă chiar în restaurantul unde are loc minunata şi foarte mult aşteptat ...

Mă-ntorc să caut altă Cale.../ (dar tot curată, ca Atunci)... alte suflări şi alte chipuri.../ (dar sclave-aceloraşi porunci)... alte minuni, şi altă Cină,/ şi altă Cruce, şi alţi spini, alte şi alte... (dar sub semnul/ crud al aceleiaşi Lumini)! Ştiu (şi nu ştiu) ce-o fi să fie,/ însă nu pot să nu mă duc!... dacă-ntrerup Eternitatea/ şi va să fiu suit pe rug, dac-am să stau frumos în pară, sătul de minus şi de plus, va fi salvat Învăţătorul,/ va fi un alt fe ...

Eram plecat la întâmplare,/ după trifoi cu patru foi, când mi-a luat-o...strig la ceruri/ să-mi dea Maria înapoi! Şi doar am vrut s-o iau cu mine,/ n-acest straniu/mirabil joc, dar am lăsat-o...(numai mie/ să-mi fie lesne şi noroc!)   Mi-a dat o lacrimă trecută/ prin pur şi simplul ei blestem aprins/alunecat din steauă,/ în ieslea din/spre Betleem, şi dat drept Mântuire lumii/ duse-n trifoi cu patru foi... şi strig, şi strig...(la nouă ceruri).../ să-mi dea Maria înapoi!  ...

Sigur că da!...Mâţa fumegă lent în jurul burlanului, dar nici de-a naibii nu vrea să înceteze somnul şi sforăitul. Ori e proastă, ori e rezistentă. Îi spun barosanului mare al barosanilor mici că trebuie să luăm măsuri. Dacă nu, riscăm să se aprindă şi să avem de-a face cu o mâţă în flăcări. Sigur, mâţe în călduri am văzut, dar de mâţe înflăcărate n-am avut parte. Vreau să pun mâna pe felină şi s-o salvez de la incendiu, însă nea Emil Ion Batog îmi zi ...

A fost o dată o Ileană/ din lut, din salcie, din flori, din foc, din vis, din întâmplare.../ dac-ar fi fost de două ori, nici farmec, nici eternitate/ şi nici un haz n-ar fi avut, nici Făt-frumos n-ar fi râvnit-o,/ nici Zmeul cel urât şi crud!   Sigur că da: fermecătoare-s/ aşa cum sunt: calde şi reci, dulci şi amare, miercuri, vineri,/ duminici rare, iovi şi regi... sigur că da: nu sensul minus/ e drum, şi cruce-i semnul plus? n-a fost o dată o Marie?/ n-a fost o dată un Ii ...

Sigur că da!...Catrenul lui Khayyam i-atât de frumos şi convingător, vinu-i atât de bun şi aproape atât de puţin, încât până şi mâţa aproape pârlită îşi uită vibraţia adormitoare a corzilor vocale şi ascultă cu amândoi ochii şi cu amândouă urechile din dotare. Îi vine să aplaude şi cele trei versuri ale lui Emil Brumaru, dar se vede (după cum îşi mişcă mustăţile) că-l preferă pe savantul/poetul persan, drept pentru care îmi face semn cu unghiile să grăie ...