Ion Zimbru

Ion Zimbru

Scrisoare domnului care a strigat-o foarte mult pe doamna Lui

Vineri, 26 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi el) se comporta ca un caz particular al surzeniei, mai ales că Marele Timpan Universal se afla, şi el, la primul scâncet, la prima vibrare perpendiculară pe Tot ...

Eu nu mă joc de-a Moldova, Mihai! (scrisoare de acreditare)

Joi, 25 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "Ai grijă, doamnă, nu cumva să nu-i stingă             vreo oarbă tentativă de îngheţ,             aruncă-mi lancea lor în partea stângă             şi ia-mă sclav şi câine-n Voroneţ!"                      & ...

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (III)

Joi, 25 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
După o noapte de bucurie ca la uşa cortului, dezertorul negru începe să nu se mai simtă în largul lui, adică liber, departe de obligaţia şi de severitatea militară. Începe să-i fie frică, se uită pe drumuri, nutrind speranţa să nu vadă vreo patrulă căutându-i şi mirosindu-i urmele. Piranda şi puradeii îl întreabă de ce-i aşa întunecat. Zice că a făcut o boacănă. Că, de fapt, nu-i în permisie, cum a croncănit cu o seară înainte. Că, de fapt, a sărit gardul ca ...

Ultima de la-nceput, prima de la terminare (frescă în genunchi)

Miercuri, 24 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Vine lupul de la stână, vine acru şi încet... e flămând, mânca-l-ar oaia... parcă-i ultimul poet care nimereşte miercuri la iubire şi la stână şi rămâne să-şi mănânce numai limba lui română! Trece printr-un sat de oameni şi se-ntreabă: unde sunt? măcar unul să-l primească şi să-i dea un os mărunt, ori măcar firimitura de la prânz, ori de la cină, ori un lucsuleţ din lampă după ce-a făcut lumină! Case triste, ogrăzi goale, pomi cu păsări fără cânt, măre ...

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (II)

Miercuri, 24 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Robert Stancu, baragladina militară din ziarul de ieri, a vrut să dea calul regimentului la câini, dar ăştia muriseră cu un leat mai înainte, doborâţi de foame şi în lanţuri, fiindcă resturile de mâncare din urma soldăţimii erau duse la porcii gospodarilor din preajmă, contra cost, ca să scoată şi gradaţii un ban de ţigări şi lichior. Iar câinilor le-au curs balele până le-a căzut părul de foame, până au făcut jigodie şi alte defecte anatomice, până le-a rămas ...

Dulceaţă de cireşe amare pe roată (sfârşitul drumului spre început)

Marți, 23 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Dulcele meu singur cireş amar,/ umbli cu crengile pline de flori/ prin grădina în care îmi amintesc de mama/ cum asculta vreo două privighetori/ şi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toţii/ să fim martori la toate sfârşiturile/ şi la toate începuturile roţii! Şi cum îţi spuneam,/ dulcele meu cireş amar,/ umbli prin grădină ca un rege,/ ca un stăpân cu crengile la spate,/ şi-i spui mamei să deschidă poarta la singurătate,/ că vrei să vii înaintea noastr ...

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (I)

Marți, 23 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Tovarăşul Robert Stancu-i o baragladină din Ţara Oltenilor. Nu ştiu cum naiba a reuşit Comisariatul Militar performanţa să-l ghicească, să-l prindă şi să-l recruteze, să-l convingă şi să-l încorporeze chiar la Mihai Bravu, o unitate de prestigiu a Armatei Române, aflată pe undeva prin apropierea Capitalei. Cert este că tuciuriul a făcut şi face mari eforturi să se integreze şi să facă faţă regulamentelor cazone dure, apucăturilor tâmpe ale celor care-şi spun grada ...

Departe de păcat (ultimul domiciliu in/stabil)

Luni, 22 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: „bate vântul prin artă/ al dracului bate             nemurirea e moartă/ şi multe sunt toate             plânge arta la vamă/ a dracului plânge             iubita mea, ia-mă/ la tine în sânge!” Nu-mi pot scoate livada din minte, mi-i sufletul plin de copaci... şi stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, şi mă-ntreb, ...

Nimeni nu suportă o lume plină de gol

Luni, 22 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care... În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp. Dar, dacă el zice că-i a lui, lumea crede că-i a lui, mai ales că tot flutură şi arată o terfeloagă analfabetă pe sub nasul nemulţumiţilor care vor să stea şi ei la o umbră de codru, să asculte şi ...

Livada nebună (invitaţie la fire)

Sâmbătă, 20 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Mereu visez că dorm şi că te iubesc în livadă... (şi chiar te-am iubit, doamna mea nestemată!)... vezi cum vine o pasăre rară să des/cânte şi să îngâne un păcat şi o păcată printre flori strâmbe, flori drepte, flori frânte...? Ce pasăre o fi? cumva, ştii ce pasăre-i această pasăre, această alcătuire măruntă şi ne/fastă fiindcă, într-o noapte deasă şi singură, a intrat (fără să-mi bată, prin fereastră) şi a ciugulit, uite-aşa, tot nectarul din lingură ...
Pagina 658 din 746