Şi toţi prietenii (din ce în ce mai puţini, însă foarte importanţi) consideră că-i cea mai proastă alegere să vreau să fac ceva, dar să nu fac, deşi, şi ei, procedează la fel. Şi toţi duşmanii (din ce în ce mai mulţi, însă lipsiţi de orice valoare socială, sufletească) se pronunţă aidoma, deşi, şi ei, devin, din când în când, victimele şi judecătorii propriilor tare de comportament, propriilor apucături care-i transformă în supra/fiare, în unelte violente, ...

!matria mea şede în istorie cu demiurgul de mână prin ograda unde se află cărarea cea mai scurtă dintre copilărie şi bibliotecă, dintre realitate şi vis... demiurgul e îmbrăcat în haine de mire, limba română îi vine perfect, ca o nuntă...sora mea le dă câte o turtă, să aibă până la poarta cu lasciate ogni speranza...închis!   !teiul îşi mătură singur frunzele, trebuie să fie curat când soseşte frumuseţea stelelor căzătoare, când vine fiul matriei de la bibli ...

ÃŽn fiecare dimineaţă, epitropul popii face curat în jurul bisericii care locuieÅŸte exact pe colÅ£ul nord-estic al întâlnirii dintre strada Jiului ÅŸi strada Cosminului. ÃŽn fiecare dimineaţă (în afara zilelor fără dimineaţă) ne salutăm sincer ÅŸi prieteneÅŸte, din respect ÅŸi nu din amabilitate, mai ales din aia de sinteză, din aia făţarnică. Acest efor para/simpatic ÅŸtie să facă de toate: mătură, bate tablă pe casă, face ÅŸi drege instalaÅ£ii sanitare ÅŸi electrice, sÄ ...

Moto: "sau doi egal cu patru. altă sferă             limită de. ori nu. fără adresă.             urma luminii peste. Frontieră             abandonată-n propria-i viteză."                                          (anonim folk)   În trecut e viitorul cel pe care am uitat să-l observ, să-l gust, să-l chinui, să-l aud...uite, acum e târziu să-l chem încoace, la trăit, la dans, la stat... pot să-l chem...şi, ...

Cunosc foarte bine un popă. Pot spune în faţa oricui, chiar şi în faţa plutonului de execuţie, că-i un popă de treabă, un popă rar. Poate fi dat drept exemplu de model la sate şi la oraşe. Poate fi chiar arătat cu degetul şi slăvit de toţi cei de jos, care mai cred în Cel de Sus. Poate fi chemat oricând la Cina cea de Taină a fiecăruia. Pentru că (nu-i aşa?) fiecare are o misiune pe acest Pământ, fiecare este obligat (se obligă) să-şi care Crucea până la Sfârşitul ...

Moto: "PoÅ£i să vii, s-aproape gata, chiar de-a fost să nu mai fie...             ÅŸi fă-Å£i câteva batiste din cămaÅŸa mea, Marie!"                                                                                (anonim folk)   ÃŽncepe să plouă, Marie... te rog să deschizi o fereastră... sunt singur, afară, pe prispă, ÅŸi caii sunt singuri pe coastă!   Åži fulgeră tare...ÅŸi tună... gutuii rÄ ...

La nouă ani acasă şi de acasă, în bătaia primăverii, puţin aplecat, ca un salcâm aproape de moarte, dar fără să mă gândesc la ea, măsor distanţa dintre sud şi nord cu ochii haşuraţi şi cotropiţi de atâtea şi atâtea linii cu aripi în stoluri sau singure...una câte una, două câte două, multe câte multe, toate câte toate...dar toate, absolut toate, rostogolind ad/mirare dinspre marele Nicăieri spre marele meu Nimic, adică alt fel de nicăieri, însă amăgit prin Na ...

Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea, adormită pe cărarea dintre sete şi fântână... şi un fel de lemne crude s-au aprins în timpul meu... flăcări care chiar şi astăzi mă scrumesc şi mă îngână!   Era fata cea mai mare dintre fetele din sat... celelalte erau scurte, mici, brunete, fără şcoală... fata lungă era blondă şi avea părul ca grâul bun de pâine pentru zimbri cu tăcere catedrală!   Nu vrea nimeni nişte flăcări...fără preţ de cost le-aş da, ui ...

Nu mai zic despre nesimţiţii de pe stadion. Nici despre nesimţiţii (alde grătar naţional) care dau păsările afară din pădure şi îndoaie copacii (sărmanii) cu zgomote aiuritoare. Nici despre nesimţiţii care fură cruci din cimitire. Nici despre nesimţiţii sus puşi, care fură până şi ultima speranţă a acestui popor condamnat să fie condus, înconjurat şi năclăit de neamuri proaste. Sigur că da! nu vreau să mai zic nimic despre ticăloşi! vreau să mai zic şi despre ...

Un prototip special şi în vehementă ascensiune şi diversitate pe geografia oraşului este nesimţitul din staţia de autobuz, microbuz, tramvai. Acesta sfidează orice cod etic, nu pune în balanţă nici o observaţie, ce-i drept, foarte rară şi riscantă pentru cel care îndrăzneşte să-l mustre pe ticălos. În aşteptarea mijlocului de transport, acest mocârţan trânteşte flegme pe asfalt, zvârle chiştoace şi ambalaje şi pahare, dă şuturi la tot felul de cutii aruncate de al ...