Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare...oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă nimicul, şi dacă nimicul se lasă cules de tot...oare la ce mama pădurii mai sper să se îndrepte ce-i strâmb prin definiţie, şi încă şi mai ...

Dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea, nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit, cine-a născut şi a lăsat (de capul lui) Em/Ce/Pătrat să zic-aşa, universând:/ "sânt cel ce sânt, sânt cel ce sânt, Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţi şi vă cruciţi şi căutaţi/ (la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi) locuri de veci în Paradis, mere din mărul Interzis!"   Dacă te duci la ...

Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi şi să zici că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, ...

Văd pe stradă şi mă doare/ o căţea cu trei picioare... uite-o, merge...lumea vede/ cum se ţine de perete şi s-opreşte şi se-ndoaie.../ au călcat-o trei tramvaie când căta s-aducă oase/ pentru fiicele frumoase, pentru fiii ţintă-n frunte.../ toţi cu zilele mărunte, toţi şi toate fără şanse.../ numai dacă vrea să-i lase (vatmanul cu mintea creaţă)/ să înghită nişte viaţă măcar cât încă nu moare/ mama lor cu trei picioare!   Şi aud şi văd pe stradă/ cum c� ...

Mă numesc şofer pe autobuz. Nu pe autobuz, deasupra, ci la volan. Sunt meseriaş, adică, pe un autobuz de transport în comun. Autobuzul pe care, deci, sunt şofer, se numeşte GL.08.LTE. Îl conduc încet, repede, legal, aiurea, corect, respectuos...după cum vor muşchii mei bicepşi şi tricepşi brahiali, dar şi cei de mai sus, adică muşchii cerebrali. Aşadar, sunt cu dumnealui pe stradă, sâmbătă, 8 Cireşar, antemeridian. Pilotez pe traseul 19 şi sunt sprinten şi vesel ca un "g ...

Nu ştiu de ce am uitat să-ţi spun bună dimineaţa, doamnă aripă de flutur fără flutur... cred că eram ocupat cu pregătirile de plecare tocmai acolo, unde vreau să-mi scutur toate păcatele de la gât în sus şi în jos, poate reuşesc să mă satur şi eu de atâta frumos şi urât, şi de atâta urât şi frumos! Ori eram ocupat cu stârpirea omizilor care mi-au lăsat numai o singură aripă la fereastră, crezând că mă vor îndepărta definitiv din această lume... (lumea lor ...

Ascultaţi, băi, fraierilor civilizaţi! ascultaţi, băi, intelectualilor săraci! băi, amărâţilor cu batistă! băi, liniştiţilor cu minte!... Noi, nesimţiţii noului Galaţi, suntem împrăştiaţi peste tot, în toate cartierele, în toate unghiurile, în toate gangurile, la toate scările, la toate nivelele şi nivelurile, în toate crâşmele, pe toate străzile, în toate autobuzele!... Noi, nesimţiţii de toate sexele şi culorile, suntem copleşitori în faţa voastră sfrijit� ...

Moto: "ce negură se lasă de-acum înspre atunci.../              sunt iarbă până unde a ostenit lumina!"                                            (Iolanda Cremene)   Marie, mă duc în tavernă şi stau cu beţivii la masă... citesc poezii despre mama... şi mama e cea mai frumoasă! Marie, mă duc până unde începe mirarea şi roata... beţiv îmi plâng... şi mă roagă să spun poezii despre tata! Marie, mă duc în ispita fr ...

Cu faţa spre răsărit, chiar dacă soarele a scăpătat după măgurile din apus, îşi face semnul crucii de trei ori. Apoi, cu cel mai mare calm din centrul stânga al Moldovei de centru dreapta, scuipă în palme (singurul loc în care l-am văzut că scuipă, vreodată) ia hârleţul şi începe să sape gropile altora, adică ale celor doi pui de tei. Le sapă încet, corect, fără nici o abatere, să fie amândouă la fel. Pune câte oleacă de mraniţă în ele, îşi face din nou semn ...

Ochii mei... doi preoţi singuri în altarul trist al poeziei... şi cântând în sus oda dezlegării marilor păcate pentru mântuirea celor care nu-s încă zei de treflă ai deşertăciunii, încă sclavi daţi hrană morilor de vânt... nu ştiu dac-aude cel care nu vede cum nici în biserici taine nu mai sânt! Singuri... şi lumina-şi fură prin vitralii peste care colbul se aşterne sfânt şi pe unde pururi nu or să mai treacă linişti către apă, aer şi pământ, către focul/reg ...