(obiecte pierdute)
vând cioburi de viaţă la preţ de nimic
mă ucide această avere
fiecare atârnă curat în cârlig
şi unic din punct de vedere
veniţi când puteţi aştept orişicând
nu am câine rău la intrare
nu stau la tocmeală voi nu staţi la rând
aveţi câte-un ciob fiecare
ce iluzii îmi fac…şi privesc amăgit
plecările voastre prin curte
iau viaţa în spate ca pe-un vârf de cuţit
şi o duc la obiecte pierdute