(fuga din oglindă)
ce picioare ai frumoaso de alergi de când pământul
sânul tău îmi alăptează de la naştere cuvântul
ochiul tău îmi secantează arătarea din oglindă
glezna ta mă înfioară când începe să mă mintă
când îmi spune fără milă cum zadarnic am răbdare
cu atâta cale lungă de la sâni pân-la picioare
mi se năruie oglinda şi nu pot sări din kharmă
veşnicia mea se-nclină şi nu poate să mai doarmă
matematici muzici proaste vor aiurea să mă ştie
cum am îndrăznit nemernic să trăiesc pe veresie
cum ai îndrăznit atâta vreme să-mi asculţi cuvântul
ce picioare ai frumoaso de alergi de când pământul