Ceremonial militar-religios în amintirea deţinuţilor politici
Foto: Remus Basalic

Ceremonial militar-religios în amintirea deţinuţilor politici
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia" a găzduit vineri, 9 martie, o slujbă de pomenire ţinută în amintirea deţinuţilor politici prigoniţi de regimul comunist din România, în perioada 1944-1989. La eveniment au participat şi militari din cadrul Batalionul 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei” Galaţi.

Zeci de gălăţeni, printre care şi deţinuţi politici din închisorile comuniste şi rude ale acestora, au luat parte de slujba susţinută vineri dimineaţă de un sobor de preoţi în frunte cu arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, la Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia" din cartierul Siderurgiştilor Vest. Evenimentul a avut o dublă semnificaţie, religioasă şi istorică: în primul rând, a fost marcată astfel sărbătoarea Sfinţii Patruzeci de Mucenici; în acelaşi timp, slujba a fost ţinută şi în cinstea desemnării datei de 9 martie ca "Zi a deţinuţilor anticomunişti din perioada 1944-1989". Cuvântarea amplă a arhiepiscopului "Dunării de Jos" şi slujba de pomenire au fost urmate de onorul dat în curtea bisericii de militari din cadrul Batalionului 300 Infanterie Mecanizată.

Penitenciarul Galaţi, pe lista unităţilor de detenţie politică

În România, între 1945 şi 1989, 44 de închisori şi 72 de lagăre de muncă silnică au fost puse în funcţiune, după modelul sovietic, de autorităţile comuniste de la Bucureşti. Erau închisori de anchetă, de tranzit, pentru femei, pentru minori, pentru bolnavi, de muncă silnică, de reeducare, de exterminare. Practic, mare parte din elita culturală, economică, socială şi politică din perioada interbelică a fost exterminată în aceste adevărate lagăre. Cei care au scăpat, au rămas cu sechele fizice şi emoţionale permanente, mărturiile lor despre perioada de detenţie fiind cu adevărat cutremurătoare.

Harta României este plină de urmele torturii. Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet sunt doar câteva dintre acestea. Lagăre de muncă silnică erau la Canalul Dunăre-Marea Neagră: Poarta Albă, Salcia, Periprava, precum şi cele din Balta Brăilei. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a inclus şi Penitenciarul Galaţi pe lista unităţilor de detenţie unde, în perioada tulbure a primelor două decenii de dictatură comunistă, în jur de 100.000 de deţinuţi politici şi-au pierdut viaţa, din totalul celor 540.000 încarceraţi în închisoarea din oraşul de la Dunăre.

Citit 2376 ori Ultima modificare Sâmbătă, 10 Martie 2018 15:34

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.