CRONICĂ DE CARTE | Eseu despre eseu. Un alt hotel, un alt decalog?

CRONICĂ DE CARTE | Eseu despre eseu. Un alt hotel, un alt decalog?
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Vintilă Mihăilescu, "Hotel Ambos Mundos", scurt eseu de antropologie borgesiană, Polirom, 2017


Scriam în această pagină, mai zilele trecute, despre un hotel din Sulina! Acum mă opresc puţin la o carte-hotel, care este zburătoare… între Cuba libre, sau între Cube, una mai liberă şi mai egală decât alta, şi România libre.

Cititorul este lăsat, cel puțin la început, destul de liber!

De exemplu, să și gândească...

Că volumul ar putea fi o simplă carte de jurnal de călătorie în Cuba! Asta până ce citești motto-ul și primele pagini! Și dacă te uiți mai întâi la albumul de fotografii încorporat în două reprize!

Mai apoi, treptat, că ar putea fi un exordiu la o nouă religie, cea a turismului... metafizic (stați liniștiți, nu confund religia cu metafizica!), mai ales când treci peste tipologia turiștilor schițată la un moment dat!

Cartea poate fi percepută și ca un început de (nou-vechi) decalog al ființei umane, turistice sau nu: Trebuie să fii adevărat cu tine însuți!

Și așa ne putem întoarce și la un Herder, care nu chiar ieri avansase ideea (citat de la pagina 40, via Charles Taylor, cu a sa "Etică a autenticității") "că fiecare dintre noi are un mod original de a fi o ființă umană. (...) Există un anumit mod de a fi uman care este modul meu propriu. Așadar, sunt chemat să îmi trăiesc viața în acest mod și nu imitând pe oricine altcineva. Dar aceasta acordă o nouă importanță faptului de a fi cinstit cu mine însumi. (...) Dacă nu sunt, ratez miza vieții mele, ratez ceea ce înseamnă pentru mine a fi o ființă umană." Pe scurt - completează V.Mihăilescu -, această etică a autenticității, care a cuprins societățile noastre actuale (nota A.G.S.: părți ale acestor societăți, părți paralele sau nu, aparatul de paralele, pardon, familia cuvântului fiind familia anului în România geometrică a lui 2017!), se rezumă, în ultimă instanță, la un imperativ categoric: be true to yourself - și tot ceea ce derivă de aici ca aspirații practice de autoîmplinire, autorealizare, urmarea propriului drum etc. (doing your own thing sau finding your own fulfilment).

"Acesta este contextul care conferă forță morală culturii autenticității, inclusiv în cele mai degradate, absurde sau trivializate forme ale sale", conchide Taylor, perfect conștient că urmărirea autenticității poate lua și forme grotești sau de-a dreptul agresive.

Această autenticitate modernă despre care vorbește Taylor nu mai este deci o relație de conformitate la o exterioritate sacră sau sacralizată - de la Dumnezeu la rege și țară - sau o corespondență atestată cu o referință sau un model, ci este o relație "adevărată" cu propria persoană, cu o interioritate pe care trebuie să o exprimi pentru a fi autentic și pe care o descoperi fiind autentic. Este, de fapt, ceea ce, în registrul cotidianului, promite orice curs de dezvoltare personală, team building sau... marketing turistic. Este ceea ce, în prezent, își doresc, au învățat să își dorească mai toți oamenii. Este ceea ce societatea însăși propune ca standard de "viață adevărată", impunând deci membrilor săi să fie cât mai "autentici" cu putință - ce-i drept, pe propria răspundere...

Într-un elan teoretic ușor ironic, dar nu tocmai lipsit de consistență, am putea identifica aici o adevărată "alegere autentică", înlocuind - sau înglobând - clasica "alegere rațională" a economiștilor, care ne-a guvernat viața de vreo două secole încoace: rațional este să îți maximizezi autenticitatea...

S-ar părea deci că, cel puțin pentru lumea postmodernă, această autenticitate a devenit noua religie sau o religie personală și dominantă. Mai prudent spus, autenticitatea ne apare ca o credință suficient de profundă și spirituală pentru a putea fi considerată de natură "religioasă" și care orientează din interiorul ființei noastre mizele, aspirațiile și obiectivele importante. Turismul, călătoria în general sunt un răspuns la această căutare, o "ofertă" a pieței la această "cerere" a societății; ergo, turiștii pot fi categorizați în funcție de acest criteriu al autenticității. (p. 41-42)

Scuzat să-mi fie acest prea lung citat, dar cred că este de folos, pentru a înțelege noul decalog: Să nu ai alți dumnezei în afara celui care se va întrupa din nou și va călători pentru tine, Viața este Cale, drum, călătorie, adevăr și iubire, să nu iei în deșert ghidurile turistice, să călătorești (către) Lumină!, să nu ucizi călătorul ori gazda, să nu-l înșeli cu taxiul ori camera de hotel, Omenește-l pe Celălalt (vezi și paginile 96-97), ia-ți și părinții în voiaj sau măcar trimite-le o carte poștală sau fotografii pe facebook, nu fi desfrânat sau risipitor pe unde ajungi ș.a.m.d.

Desigur, tot ceea ce am improvizat până acum, ca să nu spun că am scris un eseu despre un eseu, este doar un punct de plecare, care poate fi urmat sau nu... Cartea este un joc mult mai dinamic, ironic, dar și serios, despre umanitate, trecându-se aproape muzical de la general la individual, de la generic la concret, fiind un show intelectual.

Pe clapeta copertei a IV-a este ales, deloc întâmplător, următorul citat, cartea nefiind însă deloc "bătrânicioasă": "Pe măsură ce se intensifica ritmul, mișcările ei deveneau tot mai ample, mai precise și, da, asta era: mai erotice, mai rafinat seducătoare! De acum bătrânica dansa în lumea ei, în corpul ei - care era lumea ei. Orchestra a văzut-o și, brusc, a schimbat ritmul și tonalitatea. Turiștii au dispărut ca prin farmec, nu mai erau decât muzicienii și bătrâna cubaneză, în lumea lor. Căci, da, este o întreagă lume, cealaltă lume, a corpului ne-încorsetat."

În cazul Cărții, evident și aici turiștii și meditația asupra turismului pot dispărea lăsând loc boleroului sau tangoului: omul și dorințelor sale li se va da ceea ce este al Cezarului, cu bine și rău, all inclusive, sau, mă rog, cât se poate, deoarece "religiozitatea autenticității este un admirabil lux, pe care trebuie să ți-l poți permite." (p. 52)

Ar mai fi câte ceva de spus, dar mai bine citim, dansând, împreună cu Camila Cabello: Havana, una, na, na…

Citit 1133 ori Ultima modificare Joi, 15 Martie 2018 12:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.