Teodor Parapiru, "Iudex", poeme, romane, scenario, parabaze, istorii parenetice, entelehii, dialoguri, neoevanghelii, Editura Senior, Călăraşi, 2017
Începutul celei de-a doua cărţi din experimentul literar "Testis", mai mult decât surprinzător prin plasarea în… "Atotputernicul şi Omniprezentul Tată Timp-Spaţiu", m-a dus cu gândul la intercalările din "Maestrul şi Margareta", de Mihail Bulgakov, când se repovestea într-o nouă devenită veche apocrifă evanghelie "vizita" Mântuitorului Iisus Hristos!
Maestrul este aici chiar scriitorul Teodor Parapiru, Margareta este… o alt fel de Julietă, pe care aţi cunoscut-o în primul sezon/volum! Era Doamna care se înţelegea "cu toate făpturile pământului, cu obiectele şi cu fenomenele naturii", o sfântă Francisc sui generis, despre care am scris anul trecut că ar fi, pentru acel sezon, un fel de "Personaj central, măcar oarecum de centru, Doamna Globală Julieta, un fel de Fefeleagă post-meta-modernistă, în anul 2016 de numai 94 de ani (acţiunea începe, vorba vine, acolo, în anul 2022), "o aproape", apropo de iubirea aproapelui (şi mai ales a duşmanului), deziderat atât de greu de împlinit, personaj care observă în finalul primului supra-text că, "de la o vreme, toate zilele" i se par de gunoi, adică acele zile în care vin maşinile pe străzile unde gunoiul se ia doar o dată pe săptămână!".
Personajele primului capitol din carte (sezonul doi) sunt Magii Gaspar, Melchior şi Balthazar, în al doilea apare "un personaj adulmecând spaime", un rege neguros, "Irod al Altora", la care se revine, ca "produs istoric2, în capitolul IV. Din poruncă regală, moare Mariamne (n.n. - soţie), în anul 29 î.e.n., apoi sunt daţi pe mâna călăului fiii avuţi cu ea (Alexandru şi Aristobul), iar în anul 4 î.e.n., cu o ultimă zvârcolire obsesivă, ordonă să fie ucis Antipater (fiul din prima căsătorie, cu Doris). Bolnav şi senil, înconjurat de şopârle veninoase cu chipuri de fii şi de slujitori, dementul psihopat Irod este condamnat la veşnic oprobriu, în loc să fi rămas cu imaginea mototolită de conducător circumstanţial, nedreptăţit, frustrat."
Literatura enciclopedică, filosofică se îmbină cu un anume lirism, aducând aminte de un alt experiment al scriitorului T. Parapiru, "Armele luminii", exemplar în acest sens fiind textul "Corifeu - parabază breaking news -", unde nu mai este urmată paradigma din "Armele…", rezultând un capitol de carte cu savoare S.F., parcă prezicând un nou "Blade Runner". Practic, bună parte din partea doua a cărţii sezonului doi este poezie şi vânare de poezie, o post-urmuziană parţială (ca să mai spunem de sonetul lui Leonardo da Vinci, încorporat la p. 47, trimitere şi la o altfel de Cină de taină), lucidă, raţională (dacă înţelegeţi paradoxul urmuziano-raţional!), abstract-ermetic cu măsură, însăşi Doamna Julieta, la reapariţia sa în "litero-nuvelă" solicitând "eroului" din sezonul I, Solo: "Te rog frumos şi foarte important să cauţi nişte versuri în Codexul acela şi, dacă avem noroc, poate afli o poezie adevărată!" (p. 42), în condiţiile în care poezia "e specie pe cale de dispariţie" şi, după cum observă prieteneşte vecinul Marţian, "lumea se interesează de reclame, de reţete, de răscoale democratice, de profit, de manele, de fotbal, de scandaluri politice sau neolitice, de apocalipsă…" (p. 45)
Miza ar fi… Adevărul (nu neapărat al androizilor): "Câte se vor fi petrecut în timpul sublim şi, după aceea, în măsuri pământene, au fost adevărate." (p. 7). Un "Adevăr tăcut" (p. 24), Divin de care se loveşte un alt personaj, şi al lumii, şi al lui Bulgakov, şi al lui Parapiru: Ponţiu Pilat, care s-ar fi sinucis "din ordinul noului Cesar, din disperare, din plictiseală sau din interese personale." (p. 25)
Teodor Parapiru îşi asumă acest rol, de propovăduitor al adevărurilor mai puţin spuse, interpretând sau nu… Destinul (există câteva aluzii la acest aspect în carte, la pagina 55 punându-se punctul pe un i relativ): demonstrează artistico-ştiinţific că sunt nişte mici erori în ceea ce priveşte calendarul creştin; mai arată, via Julieta, că, noi, oamenii suntem rude cu Poezia, "orice s-ar spune", p. 46, că, după cum am mai întâlnit sugestia undeva, la început a fost (şi) Călătoria ("În fond, toţi suntem călători, Doamne-ajută! Unii mai încolo şi alţii mai încoace!", p. 46), dar mai ales şi mai probabil, în ontologie parapiriană, oarecum neo-romantic, la început a fost VISUL! A se vedea şi "Sic tranzit gloria mundi!", pp. 32-34.
Partea a treia (prima parte se referă la unica… călătorie de până acum a Dumnezeului pe pământ, cu controversa legată de cronologia evenimentului, în a doua sunt reunite personaje din primul sezon, cu invitaţii lor speciali… noi: de unde o serie de povestiri oarecum clasice, singurele din acest sezon, în care apare personaj şi… social media!), "La răs/crucea dealului Golga", merită, prin para…frazarea Apocalipselor de tot felul, o atenţie deosebită, fiind, printr-un joc de oglinzi demn, adică ne-demn demn de zilele circului nostru contemporan, o repunere în scenă a posibilei reîntoarceri a Dumnezeului printre noi. Pilat din Pont din prima parte devine aici Penţiu Pilat, şeful Postului de Poliţie dintr-o localitate intrată fără să ştie în criză identitară! Există şi un director coordonator, Simon Calfa, educator de frunte al neamului şi, desigur, Infractorul ("Iată omul!"), un "bătrân cu părul lung şi alb ca neaua, cu trup gârbovit şi slab, pe care curgea o manta albă, cândva, cu zeci, sute sau chiar mii de ani în urmă." (p. 88) Care ar putea fi nu Alfa şi Omega, ci Delta, Jjohn/Iion Delta…
Bref, este o aproape ultimă provocare, ce nu sparie gândul, dar îl cutremură: ce ar fi dacă? Dacă am fi contemporanii Apocalipsei sau, dacă vreţi, numai a revenirii Lui? Jucându-se cu atotputernicia Marelui Posibil, Anonim sau cu 1001 de nume, într-un stil inconfundabil, T. Parapiru reuşeşte aproape magic (doar este un magician patriarh, după cum îi spun prietenii!) să facă "ne/Voia Domnului", sfidând ispitele derizoriului, atrăgând atenţia asupra delirului discursului omenesc actual, aflat în faţa noilor paradigme ale revoluţiilor informatice, la care oamenii ("compatrioţi/ credincioşi/ atei/ pământeni/ extratereştri/ măreţe genii umane şi animale/ produse de linie/ nulităţi consumatoare de speranţe/ papagali liberi şi democratici", supuşi vinilor străvechi, comuniste, turceşti, fanariote, decebalice, zamolxixe, migratoare") se vor adapta, aşa cum s-au adaptat cu viteza de melc a primelor trenuri, la zeppeline, la formula 1, ideea de a coloniza Luna şi Marte…
