* Distinsul profesor cuvântă despre Dumnezeu şi Sfinţi *
Joi seara, la ceas de Lumină lină, marele patrolog în viaţă Stelianos Papadopoulos, de la Facultatea de Teologie din Atena - Grecia, a bucurat inimile câtorva sute de creştini, între aceştia, preoţi, studenţi şi seminarişti din Eparhia Dunării de Jos.
După cuvântul de bun venit al Arhierelui locului, distinsul profesor Stelianos Papadopoulos a apreciat “frumoasele fapte de la Dunărea de Jos care s-au făcut în ultimii 20 de ani”; a exprimat încântarea că în sală sunt mulţi tineri care au studiat sau studiază Teologia, mediul studenţesc nefiindu-i străin acestui ales oaspete al gălăţenilor.
Stelianos Papadopoulos a prezentat auditoriului aspecte din viaţa Marelui Vasile, viaţă pe care a cercetat-o şi pe care a aşezat-o, în cuvinte de Dumnezeu revelate, în mai multe cărţi, una dintre ele fiind “Viaţa Sfântului Vasile cel Mare”.
O familie de martiri
Vorbind despre rădăcinile Marelui Capadocian, cei prezenţi au aflat că familia Sfântului Vasile cel Mare este una de martiri şi mărturisitori ai credinţei în Hristos care a pătimit mult în vremea persecuţiilor din veacul al IV-lea.
Portretul făcut bunicii sale Macrina este grăitor, fiind păstrată în memoria Marelul Vasile drept - “o mare personalitate ce a influenţat şi a format propriu zis trei generaţii ale familiei. L-a înrâurit şi l-a câştigat de partea Bisericii creştine mai întâi pe bărbatul ei, cu care împreună a purtat crucea prigoanei şi a durerilor familiei”, ne-a relatat patrologul Papadopoulos.
De aceeaşi înrâurire s-au bucurat şi tatăl Sfântului Vasile - care se numea tot Vasile, un important profesor de retorică, dar şi sora sa Macrina şi toţi nepoţii săi…
“Biserica lui Hristos s-a ridicat pe trupurile martirilor noştri, a spus profesorul Stelianos Papadopoulos. Biserica este acolo unde au existat martiri şi mărturisitori în Hristos. De aceea, când se sfinţeşte o biserică, la piciorul Sfintei Mese se aşează Sfinte Moaşte de Martiri, de Mucenici, pentru că ele sunt purtătoare de har dumnezeiesc”.
Scriptura - “Călăuza cea bună”
Adevărată carte vie, Stelianos Papadopoulos ne-a introdus prin intermediului cuvintelor de Dumnezeu insuflate în atmosfera celui de-al IV-lea veac. Astfel am aflat şi noi preocupările lumii de atunci, o lume impregnată de păgânism, de idolatrie şi în care Biserica lui Hristos încerca, prin trimişii Apostolilor - Episcopii - să se consolideze, să-şi statornicească învăţătura şi să cheme omul la lumină.
Însuşi Sfântul Vasile cel Mare, şcolit la cele mai înalte instituţii ale vremii - în Cezareea, Constantinopol şi Atena - constată că toată ştiinţa de până atunci fusese aproape zadarnică. Marele Vasile mărturiseşte că a fost îndrăgostit mai întâi de “înţelepciunea acestei lumi: educaţia, gândirea şi acea copleşitoare oratorie, care îl mişcase atât de mult”, în tinereţe.
Însă întâlnirea cu Dumnezeu - cu rugăciunea şi asceza - avea să-i schimbe definitiv viaţa, gândirea, trăirea. După ce a cunoscut toate deşertăciunile acestei lumi, după studiul la Atena, după ce a mers în Siria şi Egipt, “ca să vadă expresiile cele mari ale monahismului”, abia apoi “s-a trezit şi a văzut lumina cea adevărată, lumina Evangheliei”.
Întâlnirea cu Dumnezeu i-a luminat conştiinţa şi i-a dat ocazia Marelui Vasile să vadă mai bine, să înţeleagă că osteneala tinereţii fusese zadarnică. “Deşertăciune a fost studierea filozofiei, a retoricii”… De aceea, Marele Vasile spune şi ne învaţă peste veacuri că doar cuvântului Scripturii este “călăuza cea bună”, cuvânt însoţit de cunoaşterea lui Dumnezeu.
Marele Vasile a înţeles că nu cuvântul, nu litera sunt esenţa, ci persoana. “Adevărul, Biserica, Hristos Însuşi sunt toate adăpostite de către persoană. Persoana este dinaintea literei, precedă textul ce caută s-o înfăţişeze. Textul nu-i decât un ecou a ceea ce trăieşte persoana. Persoana este cea dintâi, nu litera”.
Exemplificând, profesorul Stelianos Papadopoulos a adus în atenţie exemplul filozofului antic Sofocle, pe care, cu siguranţă, Sfântul Vasile l-a citit. Ca mod de comportament, Sofocle era idolatru, credea într-o mulţime de zei şi nu avea o viaţă cuviincioasă, însă o parte din scrierile sale sunt folositoare.
“M-am născut nu pentru a urî, ci pentru a iubi”, spunea Sofocle la vremea sa, iar Marele Vasile în timpul său - e valabil şi astăzi - arată tinerilor de ieri, dar şi de azi, că precum albina - care zboară din floare în floare şi adună doar nectarul - şi tinerii trebuie să adune doar ce este bun şi ziditor.
Seminariştii gălăţeni - Întâlnire cu cel mai mare patrolog în viaţă
“Dacă nu ar fi existat biografii, teologii care să se aplece asupra cercetării, noi nu am fi ştiut mare lucru despre viaţa Sfinţilor Bisericii noastre, a spus în deschiderea întâlnirii Înalt Prea Sfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. În această zi, am avut alături de noi - la Brăila şi acum la Galaţi - pe cel mai mare patrolog în viaţă, datorită căruia am aflat multe aspecte din viaţa Sfântului Vasile cel Mare. Când avem prieteni ai Sfinţilor preocupaţi să cerceteze, să ne arate viaţa şi scrierile lor, atunci şi noi devenim prieteni cu Sfinţii”.
La sfârşitul vizitei, pentru câteva momente, distinsul patrolog s-a aflat în mijlocul seminariştilor gălăţeni, în Capela “Sfântului Apostol Andrei” din Galaţi.
În stare de priveghere, studenţii i-au mulţumit distinsului oaspete, exprimându-şi bucuria şi încântarea că au fost în preajma celui mai mare patrolog în viaţă şi că se vor hrăni în continuare din frumuseţea cărţilor sale, pentru că reflectă viaţa aleasă trăită în Hristos de Sfinţii lui Hristos.
Foto: arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos
