(despre poezie)
Mergi şi îţi sare în Cale o poezie;
nu simţi nimic, nu se întâmplă nimic;
mai bine îţi sărea un câine
plin de foame şi frig!
Ai fi simţit şi tu ceva,
ai fi scos un cuţit sau o bucată de pâine;
dar, aşa, nimeni nu poate să-ţi spună
că trăieşti până mâine!
Sigur, mereu te întâlneşti
cu seminţe şi fructe de poezie,
dar nu simţi nimic, nu se petrece nimic
despre lumea care (te) ştie!
Habar nu ai că mergi
pe distanţa dintre poezie şi pâine!…
Te rog foarte frumos:
ochii tăi sunt miraţi între foame şi câine!