* Joi seara, ASCOR Galaţi a deschis serile duhovniceşti din Postul Crăciunului, anul Domnului 2009 *
Întâlnirea de excepţie a debutat în Catedrala Episcopală a Galaţilor, unde tinerii noştri studenţi şi seminariştii s-au închinat la Moaştele Sfinţilor Mucenici Dasie şi Emilian, Sfinte Odoare scoase la închinare în cinstea Sfântului Dasie, prăznuit pe 20 noiembrie.
Seria tradiţionalelor întâlniri a fost deschisă de Înalt Prea Sfinţitul Casian, Episcopul Dunării de Jos, şi a fost deschisă cu rugăciunea de început de lucru, rostită la lumina candelei ce străjuie Icoana Mântuitorului.
Pentru că erau de faţă atâţia studenţi de la toate facultăţile din Galaţi, Arhiereul nostru a pornit prin a explica diferenţele care există între vechile sărbători păgâne şi cele creştine.
Nu întâmplător, ci pornind de la exemplul de viaţă al Sfântului Mucenic Dasie, atitudine care se regăseşte şi în viaţa tuturor mucenicilor noştri.
“Sfântul Mucenic Dasie ne învaţă cum trebuie să distingem frumosul de urât, bucuria întru Hristos de tristeţea care vine întotdeauna de la autorul cel-rău.”
Explicând viaţa Sfântului Mucenic Dasie, Arhiereul nostru a spus că la vechea sărbătoare păgână a Saturnaliilor, organizată în vechiul Imperiu Roman, participanţii se dedau la toate orgiile. Exista obiceiul ca dintre toţi participanţii unul să fie ales “regele saturnaliilor” şi la capătul unei luni de “libertăţi” şi plăceri prea lumeşti, cel ales regele saturnaliilor urma să fie sacrificat regelui Cronos.
Întâlnirile acestea se încheiau cu cele mai abominabile urgii. În anul 304, a fost ales regele saturnaliilor tânărul soldat Dasie. “În contextul acelei vremi, tânărul soldat Dasie, care slujea în Armata Romană a refuzat să se supună acelui ritual păgân, iar chinurile la care a fost supus pentru a se lepăda de Hristos, în faţa celui care-l va condamna la moarte, au fost un motiv de a-şi afirma credinţa nestrămutată în Hristos...”.
Este interesant răspunsul Sfântului dat în faţa persecutorilor. Întrebat fiind cine este, Sfântul Dasie a răspuns: “După stare sunt ostaş; cu numele ales sunt creştin”, iar după “numele dat de părinţi mă numesc Dasie”.
“A fost martirizat împreună cu alţi 18 tineri care au refuzat să se închine idolilor, a subliniat Înalt Prea Sfinţitul Casian. Tânărul Dasie rămâne în istorie drept un model de statornicie, de bărbăţie, de demnitate creştină”.
Având acest exemplu de mărturisire a credinţei şi contemplând chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos la lumina candelei, Înalt Prea Sfinţitul Casian a subliniat necesitatea ca manifestarea în public a tinerilor noştri şi, în general, a unui creştin să fie una plină de decenţă, de responsabilitate.
“Există la tinerii noştri o anumită exuberanţă atunci când se manifestă în public şi atât timp cât te bucuri de prezenţa celuilalt om de lângă tine, înseamnă că ştii să fii creştin”.
“Când din invidie, din egoism, din fel de fel de micimi omeneşti te simţi agresat de prezenţa celuilalt, când constaţi că eşti marginalizat pentru credinţa ta, pentru că ai mai multe rezultate profesionale sau materiale, e bine să stai acolo unde simţi că pacea, bucuria şi decenţa îşi fac lor în inima ta”.
Îndemnul arhieresc a fost acela că orice întâlnire a noastră trebuie să fie animată de Dumnezeu şi doar atunci când te raportezi la Dumnezeu nu mai încap în viaţă nici ura, nici invidia, nici plăcerile acestei lumi trecătoare.
Mântuitorul a cucerit lumea prin iubire
Partea a doua a înâlnirii a fost rezervată dialogului, pentru că în sală erau tineri de la toate facultăţile din Campusul universitar “Dunărea de Jos”. Tinerii au întrebat, Arhiereul Dunării de Jos a răspuns…
Una din nedumeriri a venit de la o profesoară de limbi străine din Târgu Bujor care a observat că “nu se vede lupta Bisericii în lume pentru a înlătura răul”.
La aşa întrebare - asemeni cu cele din vremea Vechii Legi când iudeii doreau “semne şi minuni” ca să creadă în Dumnezeu - nu se putea decât un răspuns teologic, anume acela că de la căderea protopărinţilor noştri Adam şi Eva, “binele coexistă cu răul, tot la fel cum grâul din ţarină coexistă cu neghina (vezi Matei 13, 24-30 şi 36-43), a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian.
În vremea Sa, Mântuitorul a dat această pildă mulţimilor accentuând faptul că, la vremea secerişului, neghina va fi adunată în snopi şi va fi arsă, rămânând grâul curat…”.
Semănătorul, Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului, spune Evanghelistul Matei. Ţarina este lumea; sămânţele bune sunt cei care îmbrăţişează învăţătura Mântuitorului şi care îşi asumă drumul spre mântuire.
“Neghina aici îi simbolizează pe fiii celui rău. Dumnezeu nu poate limita răul, dar nici nu este autorul răului. El ne lasă posibilitatea de a alege. Binele rezultă adeseori din lupta cu răul, fiindcă Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege”.
“Şi doar noi suntem cei care alegem calea vieţii sau calea morţii… Tot la fel este şi în lume; sunt oameni buni şi sunt şi farisei, şi făţarnicii. Bine este ca noi, creştinii, să fim preocupaţi să alegem mereu calea vieţii, a luminii şi a dragostei creştine, fiindcă Sfânta Scriptură ne deschide calea binelui”.
