Cu 14 academicieni validaţi şi mulţi dintre ei veneraţi prin statui şi denumiri de străzi sau aşezăminte culturale, tecucenii sunt nemulţumiţi, aproape din reflex, de condamnarea oraşului lor la un fel de anonimat, care îi determină să le sară muştarul (vestit, de altfel). Pesemne că asta o fi soarta judeţelor (abuziv) desfiinţate, situaţie istorică ingrată care sporeşte ambiţia liniştitei urbe de a face… zgomot prin evenimente îndeobşte culturale. Nu lipsesc bibliotecile active, cenaclurile literare, câţiva literaţi cu impact naţional (Vasile Ghica, Ionel Necula, Eleonora Stamate, Mihaela Gudana etc), o revistă-carte (în genul "Convorbirilor literare" ieşene, adică temeinică, substanţială), "Tecuciul literar-artistic", lansările de cărţi, formaţiile artistice.
Apogeul pare însă a fi "Festivalul Internaţional al Aforismului”, în 2018 la a doua ediţie, cu participări marcante, dacă ar fi să amintim că în 2017 l-a onorat cu prezenţa academicianul libanez Naji Naaman, iar în 2018 academicianul moldovean, atât de românul Nicolae Dabija.
Sufletul acestei manifestări culturale prestigioase a fost omul-orchestră Vasile Ghica, nepremiatul din Tecuci, dar laureat pe multe alte meridiane. Fostul dascăl (şi inspector şcolar) de limba română a făcut minuni în materie de aforism (nici nu mai ştim al cui rudă săracă este acest gen literar: cultivaţi, snobilor, prioritar haiku şi tanka?!), un critic literar hazardându-se a susţine că aforismul şi-a epuizat resursele încă din antichitate. Bieţii gânditori francezi de renume, cioplitorul de geniu în piatră Brâncuşi, profundul filosof Emil Cioran, tragicul prozator I.D. Sârbu, hâtrul Tudorică Muşatescu, Molière-ul nostru, practicau un gen epuizat, anacronic.
Ajungă-vă hectarele voastre de poezii fără metaforă, proze fără substanţă epică, critici encomiaste parafate de la împărăţie, nu tocmai dezinteresate! Aforismele sunt un îndemn la gândire şi dacă o lecturare otova s-ar putea să sufere de monotonie, apoi implantarea lor în zidurile construcţiilor literare de tot felul certifică inteligenţa autorilor, nicidecum recurgerea la un gen caduc. Există strălucire şi mediocritate, ca în orice alt gen literar, dar de aici până la atenţionările redacţionale: nu primim, nu tipărim aforisme (mai avem puţin şi vom citi avertismentul cu clasicul cap de mort: "înţelepciunea ucide!") este o cale lungă.
Dincolo de meritele formidabile ale aforistului Vasile Ghica în organizarea festivalului (dublate de un Eugen Pelin, cu fundaţia lui, de un devotament exemplar) vom trece în revistă alte realizări ale gânditorului de la Tecuci: menţinerea propriei creaţii la un nivel elevat; traduceri în limbi de circulaţie internaţională (remarcabilă cartea elevilor tecuceni în regia şi pe cheltuiala academicianului libanez, apărută în şase limbi străine, cu desene ilustrative ale enunţului aforistic, un fel de pictoaforisme), apariţia cărţii sale cu fotografiile unui fost elev tecucean ajuns diplomat în Elveţia (fotoaforisme), cărţi autobiografice, de exegeză şi interviuri pe tema dată, stimularea altor autori printr-o diversitate de premii şi menţiuni (onorifice, pentru că banii republicii trebuiesc cheltuiţi pe studii de fezabilitate fără finalizare, călătorii exotice ale unor parlamentari aflaţi la stadiul de semialfabetizare, cazinouri, subvenţionări de amante; unii consideră premiile prea multe, chipurile, diminuându-se astfel valoarea lor; dacă ar fi fost puţine, reproşul ar căpăta accente pamfletare). Dar uriaşul merit al cugetătorului tecucean este acela că a pus în drepturi statutul profesorului de limba română, de a fi mai ales un emul al sporirii gustului literar (zeci de şcolari compun aforisme şi fac eseuri despre aforismele altora). Citez numele câtorva îndrumătoare estetice: Ecaterina Jalbă (frumoasă ca un aforism de Vasile Ghica), Claudia Ghica, Daniela Lungu, Rodica Cristovici (la fiecare puteţi adăuga o metaforă).
Contribuţia lui Vasile Ghica la dezvelirea bustului Cocuţei Vogoride, eroina Unirii Principatelor, în parcul "Cuza" din Tecuci, pe 5 octombrie 2018, pledoaria lui insistentă şi pătimaşă pentru reconstruirea conacului Conachi de la Ţigăneşti din fonduri europene şi valorificarea site-ului dacic de la Piroboridava (o Sarmizegetusă moldavă) subliniază preocupările unui veritabil intelectual patriot, căruia îi pasă. Ca să ne referim doar le neamul Ghiculeştilor, secolul al XIX-lea a fost marcat de prezenţa diplomatului şi scriitorului Ion Ghica, "beiul de Samos", fost prim ministru, secolul al XX-lea de monseniorul Vladimir Ghika, scriitor, prinţ, diplomat, beatificat în 2013, iar începutul de secol al XXI-lea de cărturarul Vasile Ghica, scriitor şi dascăl din Tecuci. Ion, prinţ al diplomaţiei, Vladimir, prinţ al credinţei, iar Vasile, prinţ al aforismului…
