Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Mâine, 25 noiembrie, de la ora 10,30, avem ocazia de a simţi şi zâmbi, a cugeta şi a visa cu întreaga familie, la un spectacol al Teatrului de păpuşi Gulliver”, pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini”! Nemuritorul „Peter Pan”! Nu se poate să nu fi văzut o versiune, însă aceasta este inedită – este mult mai poetică decât celelalte! E o adaptare cu umor, imaginaţie şi bun-simţ a regizorului Brancu, după basmul Sir James Matthew Barrie, baronetul scoţian care a născocit nostalgica şi simbolica poveste a copilului care refuză să crească: “Peter Pan; or, the Boy Who Wouldn't Grow Up” sau „Peter and Wendy”. O piesă în 1904, şapte ani mai târziu urmând cartea…

Dramaturgul şi romancierul scoţian şi-a pierdut  în copilărie un  frăţior, dramă care i-a marcat pe veci mama. El şi-ar fi dorit ca lucrurile să rămână la fel ca înainte de tragedie. Acest dor de odată a fost transpus minunat în povestea zburătorului Peter din Ţara Niciodată (Neverland), care refuză să crească, în timp ce alţi copii “îmbătrânesc”, ajungând plictisitori elevi, apoi funcţioari ocupaţi, taţi şi mame. Peter are egoismul autoconservator pe care îl pot avea copii şi vietăţile sălbatice.

Este o poveste sensibilă, pentru copii de peste şase ani, spun păpuşarii gălăţeni, implicaţi în acest proiect foarte-foarte ambiţios şi aş adăuga că ei ar trebui să vină la această gingaşă montare cu părinţii – merită şi ei un asemenea spectacol rar! -, nu cu clasa gălăgioasă. Într-adevăr, am văzut şi copii mici în sală, plini de energie gălăgioasă (nu acopereau însă boxele…), însă aceştia au fost şi primii care să răspundă în cor la întrebările retorice ale personajelor de pe scenă. Iar copii de nouă ani au reacţionat ca nişte mici adulţi chiar şi la umorul de replică, filosofic chiar, mai uşor de descifrat de „unul mare”…

Povestea pe scurt dăruită de păpuşarii noştri merită spusă chiar aşa: „Povestea începe în apartamentul unei familii din Londra, unde îşi fac apariţia Clopoţica - o zână foarte mică şi Peter Pan, un băiat care îşi caută umbra pe care a pierdut-o, pentru că pe Insula Niciodată se întâmplă lucruri ciudate: te poţi sătura de mâncare doar făcându-te că mănânci, poţi deveni doctor doar prefăcându-te că eşti doctor şi, dacă te dor picioarele, poţi zbura în loc să mergi. Un singur lucru nu te poţi preface că-l ai: o mamă. Pe Insula Niciodată ajung copiii care cad din cărucior şi timp de o săptămână nu-i caută nimeni. Peter Pan e căpitanul copiilor pierduţi şi uitaţi. Din fericire pentru ei, Wendy, fetiţa familiei Darling, acceptă să fie mama acestor copii. Foarte curând, Wendy descoperă că a fi mamă nu e o joacă de copii, aşa cum părea, deoarece copiii ascund şi secrete.” Haios şi nebunesc, nu?

Regizorul Brancu a cucerit multe trofee, precum Premiul special UNITER pentru teatrul de păpuşi şi marionete. Îmi amintesc încă emoţia montării „Omul de Zăpadă care voia să întâlnească soarele" de Vişniec, la „Ţăndărică” –  aproape un desen animat 3 D!. 

Scenografia semnată de Cilem Turkoz te uimeşte din prima secundă: nu e atmosfera victoriană, „de poveste”, la care te aştepţi, ci una metropolitană modernă, sumară, cu linii exacte: un Metropolis sintetizat. Piese principale sunt ferestrele pe care vor „zbura” copiii-păpuşi, caroiaje succint schiţate. Lumina şi fâşiile de pânză care simbolizează marea, chiar un bordaj de corabie, sunt reci, neobişnuite cu vârsta fragedă. O foaie de plastic transparent pe sub care trece aer devine o uimitoare mare învolburată!  Lumina este „joasă”, e multă umbră pe scenă. De unde şi poezia imaginii, care dă şi multă-multă emoţie. Am stat puţin de vorbă la sfârşit şi cu o învăţătoare, fermecată de text, de joc, de atmosferă. Era emoţionată şi spunea că şi copiilor „săi” de-a IV-a le-a plăcut mult, că ei înţeleg mai mult decât credem noi că pot…

Mihai Radu a „construit” păpuşile: o altă provocare – sunt de mărime umană! Fiecare trebuie mânute de cel puţin doi păpuşari. Ochiul, obişnuit cu păpuşile mignone ori cu cele uriaşă, este uimit. Chipurile sunt foarte expresiva, nu te jicnesc cu un material sărăcăcios, cum mai vezi la montări de prin ţară.

Muzica discretă, foarte bună, este compusă  de Cari Tibor, compozitor, pianist, „iniţiator al unora dintre cele mai interesante proiecte artistice pe scenă. Formula acestor evenimente este, neîndoielnic, unică în peisajul muzical autohton”, găsim pe site-ul Radio România Cultural. Proiectul Muzica Teatrului a devenit, în 12 ani, „un adevărat fenomen cultural, a generat un val uriaş de admiratori care-i urmăreşte itinerariul, peste 100 de artişti cântând alături de Cari Tibor în acest original proiect de autor”, cu repertoriul exclusiv din compoziţiile lui.

O distribuţie „sudată” straşnic!

Distribuţia merită citată în întregime, căci toţi mânuitorii-actori s-au întrecut pe sine, replicile fiind live, spuse la casă: în Peter Pan,  Andrei Ciugulea (mânuire  şi interpretare fermecătoare a băieţelului veşnic, autoritar ca un şef de trib) şi Gina Geru (mânuire). Wendy: Ramona Păuc şi Nicoleta Miru. Cu căldură, personaj ne-păpuşă, Doamna Darling: Gina Geru. Domnul Darling: Marian Sterian, mi-a oferit un joc extrem de nuanţar, bine stăpânit, cu o dezvăluire a bunătăţii personajului-„arici” din debut, o surpriză frumoasă! Moacă: energicul Ion Tudorache. Creţu: Ionuţ Negrişanu. Indianca: Nicole Lungu (interpretare), Adina Ariton şi Nicoleta Miru (mânuire). Clopoţica: Valeria Taban

Căpitanul Gheară: Eduard Şişu, care îmi amintea întrucâtva de răutatea simpatică jucată în film de Dustin Hoffman. Slin: Aurelian Iorga. John: Andrei Dombrovschi, Nicole Lungu. Michael: din nou Aurelian Iorga, Adina Ariton. Gemenii: Adina Ariton, Elena Marin

Jane: Nicoleta Miru, Elena Marin. Pe Ramona Păuc şi Andrei Dombrovchi mi-i aminteam cu mare plăcere din recentul spectacol pentru picii de trei ani (altă povocare de la „Gulliver”!), „De mână cu tine”

Un proiect care a riscat cu succes!

„Spectacolul este un proiect ambiţios, care mobilizează întreaga echipă artistică a Teatrului "Gulliver", ce are acum provocarea de a mânui păpuşi extrem de grele, în mărime naturală, animate chiar şi de către trei actori”, ne mai spun, pe bună dreptate, păpuşarii noştri.

Citit 974 ori Ultima modificare Duminică, 25 Noiembrie 2018 14:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.