După o perioadă de două săptămâni, vreme în care creştinii gălăţeni au parcurs, asemenea celor din întreaga Biserică Dreptmăritoare, Postul Adormirii Maicii Domnului, iată-ne în prag de sărbătoare.
Din această perspectivă, ne-am propus să facem un scurt pelerinaj duhovnicesc pe la locurile sfinte din Arhiepiscopia Dunării de Jos închinate Maicii lui Dumnezeu. Călăuză ne-a fost părintele Eugen Buruiană, protoiereul de Galaţi, paroh al Bisericii „Precista”, care ne-a spus că altarele cele mai vechi din municipiul Galaţi sunt închinate marelui eveniment din istoria mântuirii omeneşti - Adormirea Maicii Domnului - sărbătoare percepută ca un praznic împărătesc.
Cel mai vechi Sfânt Altar din municipiul Galaţi care rezistă şi astăzi este cel de la Biserica „Precista” (FOTO 1), zidit în vremea domniei lui Vasile Lupu. Locaşul a fost închinat, după moda vremii, Mănăstirii „Vatoped” de la Muntele Athos, iar informaţia este confirmată de cercetătorul român Florin Marinescu, singurul român care a primit acceptul de a cerceta Arhivele mănăstirilor de la Athos.
Biserica „Precista” este un loc care ne adună la marile sărbători de peste an, mai ales la Bobotează, când ne dăruieşte har peste har din darul ceresc al Sfintei Treimi.
Istorie veche, istorie nouă
Fosta mănăstire cu vocaţie de fortăreaţă a fost ridicată între anii 1643 şi 1647 de fraţii Dia şi Şerbu, fiii lui Coman, negustori din Brăila, şi de Constantin Teodor, din Galaţi. La ridicarea ei s-a folosit piatră şi cărămidă de la Castrul de la Bărboşi şi lemn de pe platforma Covurluiului. Are planul triconc şi îmbină elemente de arhitectură de mijlocul de veac XVII, din Moldova, Muntenia şi Transilvania.
Sfânta mănăstire a trecut prin multe nedreptăţi, însă ca orice Casă Sfântă a rezistat, fiindcă este continuu sub acoperişul Maicii noastre „Precista”. A fost arsă de turci la 1711, a rezistat în faţa războaielor ruso-otomano-austriece de la 1735-1739 şi 1769-1774. În 1821, în vremea Eteriei, a fost atacată de otomani şi după atâtea calamităţi a fost restaurată pentru întâia dată la 1831.
În veacul următor a suferit după cutremurul din 1940 şi a fost refăcută între 1952 şi 1956. În anul 1957, an de răscruce pentru români, Biserica a fost transformată în muzeu. În sărăcia de credinţă, chiar şi aşa, locaşul a fost salvat; nu a fost dărâmat.
„Restaurată între 1991 şi 1994, prin grija Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, fosta Mănăstire Fortăreaţă a Precistei a fost redată cultului, devenind Biserică de mir, ne-a spus părintele Eugen Buruiană. Locaşul dispune de o colecţie de icoane vechi şi mai ales are o chemare aparte la verticalitate prin credinţă”.
Aici, la kilometrul zero al municipiului Galaţi, Maica Domnului ne-a făcut părtaşi la atâtea evenimente de suflet, ultimul fiind primirea Icoanei Maicii Domnului de la Adam. Zilele acestea, Maica „Precista” ne aspteaptă la închinare.
Biserica Mavromol, prima şcoală de din Galaţi
În ordine cronologică, Biserica „Mavromol” (FOTO 2) este al doilea Altar în piatră închinat, la Galaţi, Maicii lui Dumnezeu. Este un loc sfânt aşezat în rugăciune, prin prezenţa şi prin lucrarea părintelui paroh Mihai Gherghe. Nu se cunoaşte exact când a fost înălţat Sfântul Altar, unele surse menţionează vremea voievodului Gh. Duca. Acest domn şi-a obţinut scaunul cu mari eforturi financiare, în trei rânduri: între 1665-1666; 1668-1672; 1678-1683.
Unele surse susţin că Biserica „Mavromol” a fost ridicată în vremea celei de-a treia domnii a lui Gh. Duca. Alţi cercetători sunt de părere că biserica a fost înălţată în vremea domniei fiului său - Constatin Duca - între 1702-1703. Date recente spun că locaşul a început în vremea Domnului Gh. Duca şi a fost terminat la 1702, în vremea fiului său Constantin.
„Şcoală elinească”
Este sigur însă ca aici a existat, pe lângă Icoana „Mavromolissima”, un puternic centru de credinţă, dar şi unul de cultură. La mijlocul secolului al XVIII-lea, pe lângă Biserica Mavromol a funcţionat „prima Şcoală Domnească din Galaţi”.
Un hrisov de la Gr. Alexandru Ghica (1764-1767) oferă mărturie istorică despre „elineasca şcoală” care a fost aprobată (în 1765) de domnitor, „pentru mai multă luminare”. Şi privind la nedreptăţile de astăzi, ne minunăm şi ne întărim şi mai tare în credinţă, fiindcă acest locaş a rezistat în timp, în ciuda dorinţei unora de a acapara măcar puţin din terenul istoricei biserici.
Biserica „Mavromol” adună zilnic la rugăciune sute de creştini care vin la Icoana Maicii Domnului - Făcătoare de Minuni, şi - cu credinţă - dobândesc multe vindecări de trup şi de suflet. Denumirea de „Mavromol” vine din contopirea a două cuvinte greceşti şi înseamnă „Stânca neagră”.
Mavromol era şi denumirea unei mănăstiri de lângă Constantinopol (Monografia Bisericii Mavromol, pr. Eugen Drăgoi şi pr. Petru Copceac), aşezare căreia i-a fost închinată şi ctitoria din Galaţi, de unde se crede că a preluat numele de „Mavromol”.
Şi aici, Maica Domnului şi părintele paroh Mihai Gherghe ne aşteaptă cu braţele deschise şi cu smerită rugăciune pentru vremuri mai bune, pentru dragoste şi nădejde creştinească.
