(despre cucută şi târtani)
Dacă tata bate coasa, e un semn. Dacă n-o bate,
e alt semn. Se poate spune că e bine să o bată.
Are de tăiat cucută şi târtani. Încă mai poate,
încă nu-i sătul să fie ucigaş dintr-o bucată.
Încă-s mulţi şi deşi târtanii, se-nmulţesc prin simpatie
şi se suie pe afişe, pe grămezi televizate,
spun minciuni, zvârle veninul în direct, poftesc să scrie
despre cum îi doare ţara când o muşcă pe la spate.
Mulţi şi deşi?! Aşa li-i soarta! - zice unul care spune
că nu are ce le face, că nu-i taie coasa bine…
Proşti şi mulţi?! Aşa li-i soarta! - spune altul care zice
că le dă lăptic şi miere şi-or să moară tocma-n fine…
Până unul, până altul, tata bate coasa tare
şi se jură c-o să taie toţi târtanii din grădină;
până altul, până unul, tata-şi pune o-ntrebare:
cel ce trebuie să vină, oare când va fi să vină?
