Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Pornind de la poemele despre Galați prezentate cu o săptămână înainte în cenaclu de către Yigru Zeltil, Marius Grama a construit cu mult talent un fel de „replică” poetică. A cucerit prin prospețime, prin inteligență și metaforă. Cele mai apreciate poeme au fost primul și ultimul. Comparativ cu ele, celelalte două poeme de la mijloc parcă nu au mai avut aceeași savoare. Așteptăm cu interes să vedem la cine va mai ajunge jetonul inspirației care se tot plimbă prin cenaclu.

Mi-au plăcut primul și ultimul poem. Primul e preferatul meu. E un poem puternic ca tot. Are construcție, metaforă, intertext. E complet. Mi-a plăcut de la un capăt la altul, tensiunea e constantă. Un poet bun trăiește prin poezie. E o trăire prin poezie. Scris dintr-o răsuflare. În „Țara” lipsește tensiunea, metafora, e mai diluat. Finalul e foarte reușit. Ultimul e un poem bun. Ambiguu, puternic. (Anca Șerban Gaiu)

Interesante. Prima și ultima mi-au plăcut mai mult. În prima m-am regăsit. Transportă cititorul într-o realitate imediată, tactilă. Imaginile fac parte din realitatea înconjurătoare.(Ionuț Vas)

Am sentimentul că îmi scapă ceva. E un poem peste care nu se poate trece ușor în pofida faptului că pare scris la nervi. În „Țara” ar fi mers o atitudine mai concretă. Poate mai direct. Se poate trece prea ușor peste mesajul social. Am sentimentul că nu știu de unde să le apuc. Parcă nu îi arăți ceva ce vrei să arăți. E ca și cum aș privi un tablou printr-un geam mătuit. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 3 mai, ora 18.00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Carmen Cristina Neacșu.

Citit 544 ori Ultima modificare Marți, 30 Aprilie 2019 17:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.