Ieri – să tot fi fost vro treisprezece ceasuri şi cincisprezece minute postmeridian – mă apelează vechiul şi venerabilul meu amic, moş Ion Mutelcă! Îmi dă bineţe şi-mi spune cu ton aproape poruncitor să iau un taximetru şi să „zbor” cât pot de repede la „Cireşica”, unde mă aşteaptă să „mâncăm” câte-un „Napoleon” mititel şi câte-un „Cabernet” cu „Borsec”! Şi mai cică-mi achită el cursa dus-întors! Şi că are să-mi ceară ajutorul într-o chestiune de Constituţie, pe care n-o desluşeşte neam! Nu pot să-l refuz, mă comport ca atare, ajung, îl salut, comandă, bem...şi mă întreabă foarte serios: „cum adică fiecare are dreptul să candideze, să aleagă şi să fie ales în orice structură politică a statului? nu ţi se pare o nerozie? nu ţi se pare că trebuie amendat acest paragraf?”...Apoi, tacticos şi scrutându-mă, caută-n buzunar şi scoate o coală liniată dictando şi scrisă cu creion chimic! Şi începe să cetească astfel: „în zadar veniră hunii, turcii, grecii şi tătarii,/ nemţii, ruşii şi-alte lifte...acum, sunt americanii!/ – sunt şi nu-s...fiindcă, iată, toţi mai-micii şi mai-marii.../ toţi cretinii, vagabonzii, panglicarii şi mârlanii.../ toţi re-duşii, re-făcuţii, re-maiaţii, re-pliaţii,/ toţi căzuţii, de-căzuţii, des-făcuţii, dezmăţaţii,/ toţi piraţii, transpiraţii, expiraţii...toţi, de-a valma,/ fac ce vor în ţara ceasta, dau cu ghioaga şi cu palma,/ dau cu tunul, dau cu banca, dau cu lenevia-n şcoală,/ dau în mă-sa cu blesteme, dau cu barda-n luna goală,/ scuipă biblii, scuipă moaşte, beladone şi petunii/ – şi-n zadar veniră turcii, şi-n zadar veniră hunii,/ şi-n zadar veniră nemţii, şi-n zadar veniră ruşii,/ căci nimic nu învăţară ceşti plai-boi din faţa uşii,/ ceşti plai-boi din faţa porţii, ceşti plai-boi în toate cele,/ ceşti păduchi ajunşi în frunte, aiuriţi şi pui de lele,/ ceşti aleşi de toţi sperjurii, cei cu fotbalişti în faţă,/ cei cu glugi şi şlapi şi greţuri şi cu pară mălăiaţă,/ halitorii de seminţe şi experţii în manele,/ educaţi prin limuzine, laureaţi după zăbrele/ – pot să plece-americanii, sunt în plus...chiar nu se poate/ cu asemenea nemernici hâţânaţi de libertate/ să ajungi cât mai aproape, să ajungi cât mai departe!!!// Ia-ţi ce-a mai rămas din Ţară...şi ascunde-o...într-o Carte!!!”...Sigur că da! Iscodindu-mă din priviri, moş Mutelcă mai comandă câte-un rând, ciocnim, bem, nu fumăm...şi tăcem! Eu tac...fiindcă monşer Ion a pus punctul pe ăla! El tace...fiindcă-i tare curios să mă audă comentându-i de/scrierea! El este un mare iubitor de Mihai Eminescu! Ştie toate cele cinci Satire ale lui Mihai!...(Stai aşa!)
La pas...prin Oraşul fără Cap Compas (VII) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
PROFESORUL de LINIȘTE Ulciorul şi Cobiliţa de la Tata (pericopă) HAI SĂ FACEM GUTUI!!! DOR (dosarele XYZ) AŞA mi-a ZIS
Mai multe din această categorie:

