* Creştinii - de veghe la hotar *
Imediat după prăznuirea marii sărbători închinată Adormirii Maicii Domnului, creştinii gălăţeni au luat drumul înspre mănăstirea de la Cârlomăneşti, aşezare aparţinătoare frumosului ţinut al Cerţeştilor. Loc încărcat de istorie şi sfinţenie, loc unde realul se prelungeşte în ireal, fiindcă ruptă din cer pare lucrarea călugărilor de la vechea şi noua aşezare de la Cârlomăneşti, aflată în jurisdicţia Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Ca loc de rugăciune, Mănăstirea Cârlomăneşti dăinuie de pe la jumătatea veacului al XV-lea; a fost închisă după Al Doilea Război Mondial şi a fost redată lui Dumnezeu după anul 1997, prin grija Arhierelui locului - Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
Pentru Cârlomăneşti, anul 1997 este anul întoarcerii cu faţa la Hristos a creştinilor înstrăinaţi prin Siberii îndepărtate; primul călugăr care s-a nevoit aici a lucrat la fel ca în pustie, într-o grotă, între dealurile golaşe şi sterpe.
Astăzi, vechea biserică de la Cârlomăneşti este restaurată şi puţini ştiu că ea a sfidat multă vreme fostul regim ateu, deşi în anul 1997 nu mai exista decât zidul mâncat de calamităţile naturale şi distrus de oameni.
Astăzi, vechiul locaş - îmbrăcat în haine noi - primeşte pelerinul precum o bătrână doamnă aristocrată, fiind refăcut prin grija părintelui Gheorghe Joghiu - Protopop de Tecuci. Vechea arhitectură se împleteşte armonios cu noua biserică şi corpul de chilii, ridicate după 1997, prin grija Arhiereului locului.
În 16 august, în ziua prăznuirii Sfinţilor Martiri Brâncoveni, anul Domnului 2011, bătrâna aşezare de la Cârlomăneşti a primit larma copiilor şi a tinerilor din satele apropiate; a adunat rugăciunea şi a alinat durerea ţăranilor din această parte a ţării, oameni cu feţele arse de soare, cu palmele bătătorite de muncă, dar statorniciţi din tată-n fiu în rugăciune, în dreapta credinţă şi în dragostea de Dumnezeu.
Şi la hramul din acest an, creştinii din satele învecinate, dar şi din zona Vrancei sau a Bârladului au venit la Cârlomăneşti - localitate situată la 40 de kilometri de Tecuci şi la 33 de kilometri de Bârlad.
În stare de veghe l-am reîntâlnit şi pe deputatul Victor Paul Dobre, care - invitat în pelerinaj de Sfinţii Martiri Brâncoveni - nu s-a clintit de lângă Icoana Maicii Domnului, deşi soarele ardea nemilos. Asemenea, mulţi creştini...
„Cum să lipsim tocmai la sărbătoarea de hram a mănăstirii noastre”, se întreba ca pentru sine Ion Cozma (62 de ani), din Cârlomăneşti. „Locul acesta are pentru noi o semnificaţie aparte şi de când am făcut ochi pe lumea asta am văzut că aici este Dumnezeu. Cum altfel ar fi rămas în picioare, de veghe, vechea biserică, dacă Dumnezeu nu ar fi? Cum altfel am înţelege moartea năpraznică a fostului nostru consătean Albu Tache, care, în 1956 sau 1957, dorind să dărâme cu tractorul zidul vechii mănăstiri şi-a găsit sfârşitul”...
Necredinciosul tractorist a murit, pe când Casa Domnului din ţinutul de odinioară al „pochilor” (al popilor) dăinuie şi astăzi. Bătrâna şi mereu noua biserică a lui Hristos sfidează timpul, limitele şi neputinţele omeneşti, semn că Veşnicia s-a născut şi în acest sat „al urmaşilor urmaşilor lui Ştefan”. Demni creştini, care din 1997, cu sprijinul autorităţilor care s-au aflat sau se află la conducerea Primăriei locale, au făcut să răsune de rugăciune valea şi dealurile line din apropierea mănăstirii.
Ca de obicei, Arhiereul locului - Înalt Prea Sfinţitul Casian - a îndemnat creştinii să nu se abată de la învăţătura Bisericii Dreptmăritoare; să ia ca model de trăire creştinească familia Sfântului Mucenic Brâncoveanu care s-a jertfit pe Altarul credinţei şi al dragostei de neam şi de pământ românesc. Să nu uite creştinii să-şi îmbrace continuu haina sufletului în înveliş luminos de lumină. Şi să rămână în stare de veghe la marginile timpului şi ale pământului creştinesc...
