Această cronică s-ar fi putut foarte bine intitula și „Câteva trilogii și niște romane”. Literatura e infinită, ca firele de nisip, după cum spunea Borges. Adi Secară pleacă din roman în roman, din trilogie în trilogie, și parcă vrea să construiască un puzzle cultural infinit. Desigur, e o metaforă. Acum are părerea cenaclului despre cele câteva posibile continuări ale „Pirapitingăi”, așa că așteptăm cu mare interes realizările.
Și-a propus foarte multe cu al patrulea început de roman. Ia din fiecare celălalt început de roman. Delirul nu e la fel de intens ca în prima propunere. Trebuie controlat delirul. Mai trebuie reglat puțin. E interesant. Preferata e „Decență”, cea cu peștele. E cel mai puternic început. Poemele sunt niște descântece într-o limbă turcă tradusă de Adi Secară. (Marius Grama)
Țin să te felicit că ai chef de scris. Nu prea m-a prins acest început de roman, nu e la înălțimea pasajului „Decență”. Nu are zvâc, trenează. E o încercare de a filosofa. E mai diluată, mai la suprafață. Ar fi trebuit să fie mai puternică. La final turează motoarele, e mai interesant. Referințele culturale sunt cam multe. Referitor la poeme, am rămas cu muzica. M-au prins. (Anca Șerban Gaiu)
Mi-a plăcut proza, inclusiv inserțiile politice. Simon Ajarescu e un Nichita din Galați. (Ioan Gh. Tofan)
Scrierea e meticuloasă, analitică, elegantă și sensibilă. E un erou să se apuce de patru romane deodată. Îmi place atmosfera din poeme. (Nelu Păcuraru).
Partea de proză e intelectuală. Ar trebui să fie mai seducătoare. Multe idei promit. Poemul e o evocare în stil turcesc. Mi-a plăcut. În unele locuri e aproape vorbire curentă. (Dorian Stoilescu)
M-a agățat ca pe un pește. Aș vrea să citesc mai mult. (Valentin Dragoș)
Nu m-a prins cu nimic. Nu am găsit un vers care să fie motorul poemului. Proza mi-a plăcut mult. Diversitatea de trimiteri e prea vastă. Parcă prea mult din prima. Nu e plictisitor, e bine construit. (Octavian Miclescu).
Vineri, 31 mai, ora 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Dorian Stoilescu.