Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Maricica Sava şi Ilie Târâlă, K.O. pentru oameni O.K., Editura Sfera, Bârlad, 2018

Cu aproape 50 de ani în urmă, locuind în preajma arenei de box din strada Mihai Bravu, asistam adesea la extraordinarele gale de box ale timpului, admirându-i pe gălăţenii Vasile Lehăduş şi Octavian Amăzăroaie, Ştefan Cojan şi Niţă Robu, Mircea Tone şi fraţii Târâlă - Ilie şi Sandu, Alec Năstac sau Georgică Donici, pe brăileanii Costică Dafinoiu sau legendarii fraţi Cuţov. În ciuda loviturilor dure între competitori, „Boxul - nobila artă, spunea inegalabilul Eugen Barbu, este un balet născut din mişcarea extraordinară în ring: a da şi a nu primi, a face puncte şi a te feri să loveşti sub limitele permise, a-l îmbrăţişa pe cel doborât, a-i strânge mâna, a nu urî, a învinge numai”. Mesajul cărţii, mesajul pe care vor să-l transmită cei doi autori, este unul explicit: „Dorim să aducem un omagiu foştilor campioni gălăţeni şi brăileni, care, timp de două decenii (1960-1980), au dominat arenele de box naţionale şi internaţionale,…spre gloria sportului românesc” (p.7). Volumul, aproape 200 de pagini, text şi foto, se constituie într-un excelent documentar privind pagini de glorie din istoria boxului gălăţean şi brăilean, a boxului românesc din acei ani.

Pagini importante din carte sunt dedicate istoriei sportului cu mănuşi din cele două oraşe dunărene, Galaţi şi Brăila. Astfel, aflăm că la Galaţi „primii care vor face exhibiţii şi match de pugilat vor fi marinarii englezi, greci şi francezi, care acostau cu vapoarele comerciale în portul dunărean”. În anul 1920, deci acum 100 de ani, s-a constituit în Galaţi „prima grupare de box din oraş”, pentru ca peste numai trei ani să se organizeze primul meci internaţional de box între Constantin Nour, viitorul mare boxer al României, devenit antrenor emerit al Clubului Dinamo Bucureşti, şi campionul englez Jeffries Lingdton. Sunt prezentate în carte date semnificative privind organizarea mişcării pugilistice la Galaţi – cluburi specializate, săli/ arene de box, competiţii sportive de profil etc.

Cuvinte de aleasă preţuire sunt adresate celui care timp de 40 de ani a activat în slujba sportului cu mănuşi din Galaţi, boxerul şi antrenorul emerit Petre Mihai, care „a reuşit să întemeieze şi să desăvârşească în decursul anilor o adevărată şcoală de box gălăţean, recunoscută pe plan intern şi internaţional” (p.21). Presa vremii stă mărturie despre performanţele boxului gălăţean, câteva titluri fiind semnificative: „Un remarcabil succes al boxerilor gălăţeni la turneul internaţional dotat cu Centura de aur, Bucureşti, 1973”; „Constructorul Galaţi - una dintre cele mai bune echipe de box din ţară”; „Succese de prestigiu ale boxerilor gălăţeni” etc.

Emoţionante cuvinte de meritată aducere aminte se regăsesc în paginile didicate unor mari glorii ale boxului din cele două porturi dunărene: Vasile Lehăduş, Octavian Amăzăroaie, Pavel Istrate şi Simion Cuţov. Ne emoţionează prin palmares, prin dialoguri profesioniste, prin exemplul personal capitolul inspirat intitulat „De vorbă cu campionii…” : Ilie Târâlă, Sandu Târâlă, Alec Năstac, Georgică Donici, Calistrat Cuţov, Costică Dafinoiu, Niţă Robu şi alţii. Meritele incontestabile ale boxului gălăţean şi brăilean sunt ilustrate, ca urmare a efortului deosebit făcut de cei doi autori ai volumului prezentat, pentru care merită toate felicitările, prin prezentarea multora dintre competiţiile de box organizate la Galaţi în acei ani (Balcaniada, Criteriul Tineretului, Turneul Primăverii, Centura Dunării, Cupa Eliberării, Cupa Municipiului Galaţi, Cupa Sindicatelor etc.), extrase din articolele publicate în presa vremii referitoare la participarea boxerilor gălăţeni şi brăileni la gale interne şi internaţionale de box, aproape 100 de fotografii şi facsimile privind viaţa şi activitatea sportivilor. Arta pugilatului a beneficiat, fapt consemnat şi de autorii prezentului volum dedicat boxului, de scriitori şi reputaţi oameni de cultură: Eugen Barbu („Pugilatul, vechi cât toate civilizaţiile, nu este o bătaie ordinară, dacă exceptăm mănuşile, cum cred mulţi, el este o scrimă subită, o încrucişare de idei survenite de pumni”.), Constantin Chiriţă („Oare există om care n-a visat odată în tinereţe să ajungă un mare boxer?...Şi în acele clipe de vis, acest sport însemna: putere, curaj, ritm, rezistenţă, ingeniozitate, surprize, inteligenţă, cavalerism, victorie. Un asemenea box îmi place. Pentru un asemenea box subscriu”), George Călinescu („Cine n-a asistat la o exhibiţie pugilistică îşi închipuie reuniunile de box ca nişte încăierări vulgare unde pumnii sunt atenuaţi în contondenţa lor de nişte mănuşi de piele…Cu toate acestea, şedinţele de box sunt un prilej pentru cele mai vechi senzaţii, dintre care esenţială este acea satisfacţie stenică pe care o are orice ins când vede pe un individ răzbind în bătăi pe un altul care se apără şi este tot aşa de agresiv”.), Jean-Paul Belmondo („Boxul este un sport aspru, preţul victoriei fiind foarte ridicat. Cineva a spus că boxul este poezia săracului. Poate. Dar trebuie să fii bogat în inteligenţă şi curaj pentru a-l practica…Boxul este o mare lecţie de frăţie omenească”.) etc. Apreciem, deopotrivă, valoarea documentară (aproape 40 de surse bibliografice utilizate – monografii, periodice - remarcând, printre altele, „Viaţa nouă“, „Viaţa liberă“, surse din arhive personale, resurse web) şi valoarea educativă a cărţii realizată de Maricica Sava şi Ilie Târâlă, „K.O. pentru oamenii O.K.“, carte pe care o recomandăm cu căldură şi care merită citită nu doar de practicanţii boxului, ci de toţi iubitorii de sport şi nu numai. 

Citit 1400 ori Ultima modificare Joi, 22 August 2019 15:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.