Sărbătoarea din 30 ianuarie ne aduce în actualitate epoca de aur a Patristicii, fiindcă în această zi îi sărbătorim Trei Ierarhi ai Bisericii Dreptmăritoare: Sfântul Vasile cel Mare (330-379), Sfântul Grigorie Teologul (330-390), ambii Capadocieni şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur (354-407), din Antiohia.
Fiecare în parte este cinstit şi separat, dar şi împreună tocmai pentru că, în veacul al XI-lea, între creştini se iscaseră o întrebare: „Care dintre cei Trei Sfinţi este mai mare?”.
Văzând Sfinţii lui Dumnezeu atâta zarvă în zadar, Cei Trei Ierarhi s-au arătat în vis Episcopului Ioan al Evhaitelor, spunându-i:
„După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi - la timpul său - îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor”.
„Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi”.
„Că nevoinţa noastră - cât am fost în viaţă şi după moarte - a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini că noi în faţa lui Dumnezeu una suntem”.
Luând aminte, Episcopul Ioan al Evhaitelor a rânduit ca toţi cei Trei Ierahi să fie prăznuiţi şi cinstiţi laolaltă. Se întâmpla acest fapt în anul 1081, în vremea împăratului Alexie Comnenul, iar de atunci, noi creştinii îi prăznuim pe cei Trei Ierarhi în ziua de 30 ianuarie.
Şi ar fi fost nedrept să persiste disputele în privinţa celor Trei Stâlpi ai Bisericii, de vreme ce în istoria creştinismului nu s-au mai înregistrat mari prietenii întru Hristos între cei doi capadocieni - Marele Vasile şi Grigorie Teologul - care cu lumina Duhului Sfânt au luminat şi luminează Biserica de aproape şaptesprezece veacuri.
De asemenea, mare a fost şi prietenia Sfântului Ioan Gură de Aur pentru Hristos şi pentru învăţătura şi dogmele Sfinţilor Părinţi care au slujit înaintea sa cu doar câteva deceni, cu Sfântul Grigorie Teologul fiind chiar contemporan.
Anul acesta, când sărbătorim 1685 de ani de la Sinodul I Ecumenic, cu siguranţă ne vom reîntâlni cu înalta şi aleasa teologie a acestor Dascăli şi Sfinţi ai Bisericii, pentru că, deşi nu au participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, au îndreptat ereziile vremii şi au completat învăţătura de credinţă despre unul Dumnezeu în Fiinţă şi întreit în Persoane.
Lucrarea lor în Biserică este una integrală, chiar dacă Marele Vasile a fost considerat „braţul care lucrează”, Sfântul Grigorie Teologul - mintea care teologhişeşte cu profunzimea Duhului Sfânt, iar Sfântul Grigorie Gură de Aur, ales predicator şi model de slujire.
Nu numai celor care le poartă numele, ci tuturor celor care îi au ca model de trăire creştinească, le dorim sănătate şi tărie în mărturisirea lui Dumnezeu, Cel Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane.
