(...)
Rick Roopbackwards nu terminase tot arsenalul de care dispunea pentru a convinge persoanele supraponderale să cumpere un produs de slăbit de la el. Scoase din cutia pe care o pusese pe măsuța pliantă în capitolul trecut un aparat care semăna cu o caracatiță subnutrită ce își pierduse șapte picioare din opt. De fapt, aducea mai mult a mașină de cusut din acelea vechi, din care nu se fabricaseră niciodată, pentru că, de fapt, aducea mai mult a...
- Ce-i asta? Că nu seamănă a nimic din ce am văzut eu până acum!
Uimirea era întinsă pe toată fața rotundă ca o tobă premier, a lui Jack.
- Este extraordinarul, unicul, irepetabilul, genialul aparat de slăbit fără efort - ASF-15-f.w. Cu el, slăbești dintr-o singură mișcare. (…)
Aparatul arăta, de fapt, ca o macara în miniatură. Avea două părți principale: una era ca un turn înalt de vreo douăzeci de centimetri, iar cealăltă era ca o platformă, pe care turnul cădea perpendicular. Platforma era pătrată, cu latura de zece centimetri, și venea lipită de masă, cu ajutorul menghinei. De turn era atașată o vergea de metal, groasă cam cât un electrod de sudură și lungă de vreo trezeci de centimetri.
- Aici, pe această platformă, începu explicațiile vânzătorul ambulant, așezăm orice vrei să mănânci la masa respectivă.
- Hamburger cu cartofi prăjiți, zise repede Jack.
- Exact, hamburger cu cartofi prăjiți. Nu am așa ceva, dar hai să spunem că acest măr este mâncarea ta.
Scoase din cutie un măr de plastic folosit la demonstrațiile de felul acela. Îl puse pe platformă.
- Cred că știu! zise Jack, cu entuziasmul celui care crede că a descoperit teleportarea. Platforma aceasta are un senzor de greutate!
- Nu, nu are nevoie de așa ceva. Acest aparat este atât de inteligent, că nu are nevoie să măsoare greutatea mâncării.
- Și, atunci, ce face?
- Să zicem că vrei să mănânci un hamburger cu cartofi prăjiți, reprezentat în demonstrația mea de mărul de pe platformă. Întinde mâna să-l iei.
Jack întinse mâna fără să stea pe gânduri. Exact când degetele ca niște hotdogi apucară mărul, vergeaua de fier îl lovi cu putere peste ele. De durere, Jack își prinse mâna rănită între coapse și repetă cuvântul care începe cu ”f”* de cincisprezece ori la rând, printre dinții încleștați, cu ochii strâns închiși. Rick Roopbackwards râdea încântat. Demonstrația fusese un succes.
- A funcționat perfect! zise el, când consideră că Jack putea să fie atent și la altceva decât la degetele care-i zvâcneau de durere. Ei, acum îți mai vine să mănânci?
(...)
(Iulian Mardar, fragment din capitolul VIII)
Vineri, 25 octombrie, ora 18,00, la sediul „Viața Liberă”, ne va citi Iulian Mardar.
