Nelu Păcuraru revine cu celălalt Nelu, mai de la sud, de pe malul mării în care-și varsă apele bătrânul nostru fluviu: Nelu Constanța sau Nelu Constănțeanu. Personajul nu e nou, așa cum nu a fost nouă nici prima parte a lecturii din seara de 29 noiembrie a acestui an. La paginile pe care membrii cenaclului le știau deja, s-au adăugat unele noi, scrise în același registru.
Scrise cu mai mult sau mai puțină vervă literară, amintirile lui Nelu Constanța se împletesc cu cele ale autorului Nelu Păcuraru pentru a compune un tablou al unui Galați care-și condamnă la alienare, neiertător, eroii săi anonimi, obligați a se refugia într-un trecut pe care îl evocă la un pahar de bere cu din ce în ce mai puțini ”grei” de același leat, ai cartierului. O lume dispărută într-un proces ireversibil de pierdere a inocenței. Vârsta de aur a târgului de pe malul stâng al fluviului este mereu alta, fiecare generație învocând-o pe a sa. Cea din paginile lui Nelu Păcuraru e una care s-a stins demult, lăsând în urmă desene în cărbune, cu copii alergând spre locul de scăldat în picioarele goale și eroi de cartier.
”E interesantă maniera de a scrie, apropiată de nostalgie. Nu își propune să vină cu construcții inedite, ci redă o atmosferă cu un limbaj care, uneori, se atinge de literatură. Folosirea prea deasă a numelui Nelu Constanța sau Constănțeanu este supărătoare. E o repetiție excesivă. Sunt și asocieri de cuvinte asemănătoare, care nu dau bine” (Simona Toma).
”Cartea în lucru se adresează unui anumit public. Din acest punct de vedere, se respectă ținta. Sunt și lucruri de apreciat: fluența, detaliile, atmosfera în general. Îi doresc succes și inspirație” (Carmen Neacșu).
”Aș putea descrie lectura din seara aceasta folosind nume de filme: Nelu Constănțeanu este un Rambo care trăiește Pe malul stâng al Dunării albastre, evocând și ceva din Explozia” (Daniele Capotă).
”Cred că autorul nici nu-și dorește să aibă o scriitură cu personalitate. Aplaud rememorările și acribia cu care sunt scrise” (Leonard Matei).
”Primul capitol, cel pe care l-a recitit, e revizuit și, parcă, mai rotund. Al doilea m-a făcut nostalgică până la a exclama: ce frumoasă era, odată, copilăria!” (Anca Șerban-Gaiu)
”Ar trebui să evite amănuntele de prisos, în care se pierde uneori. Personajului i-ar prinde bine să fie mai nuanțat. Până la urmă, literatura este ficțiune” (Ioan Gh. Tofan)
Vineri, 6 decembrie, de la ora 19,00, la sediul "Vieţii libere", citeşte Carmen Neacșu.
