Chiar dacă anul acesta l-am cinstit cu o zi mai devreme pe Sfântul Haralambie, nu putem trece peste ziua de 10 februarie, zi când este prăznuit în calendar.
Acest Sfânt, Episcop al Magneziei, a trăit în veacul al II-lea după Hristos, într-o perioadă grea, de formare a Bisericii şi de prigoană. Sfântul Haralambie era plin de strălucire duhovnicească şi râvna sa pentru Hristos a atras nemulţumirea persecutorilor păgâni.
Mai marele cetăţii a trimis ostaşii să-l prindă. Fapt împlinit. L-au persecutat şi l-au judecat, deşi era înaintat în vârstă.
Persecutorii sperau că Haralambie se va dezice de Hristos. A fost supus la multe chinuri şi în final a fost decapitat.
A trăit 113 ani şi a rămas în istoria creştinătăţii ca un Sfânt tămăduitor de cele mai grave boli, tămăduitor de cancer.
„Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina nouă a suferinţelor pentru Hristos”, le-a spus Episcopul persecutorilor săi.
Când a fost supus la chinuri, mulţi bărbaţi şi femei s-au lepădat de idoli şi au trecut la Hristos, inclusiv doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos.
Când Împăratul Septimius Severus a poruncit să fie adus în faţa sa, închipuindu-şi că îl va determina să se lepede de Hristos, însăşi fata împăratului a crezut în Hristos şi s-a botezat.
Înalţii dregători, văzând răbdarea Episcopului, s-au înfuriat şi au ordonat ca Sfântul Haralambie să fie decapitat. A sfârşit muceniceşte la 10 februarie, anul Domnului 202 şi este considerat Sfântul vindecător de cancer.
Astăzi, la biserica cu acest hram din Galaţi, fiind zi aliturgică, va fi săvârşită rugăciunea de pomenire a ctitorilor.
