Cezar Amariei s-a ținut de cuvânt și a venit cu o povestire peste care, după lectură, s-au scurs laude cu duiumul rezumate într-o exclamație a unuia dintre seniorii cenaclului: ”Așa, da!”. Autorul exclamației, Ioan Gh. Tofan.
Personajele povestirii ”Umbre” – povestire izvorâtă dintr-un fapt real – sunt de la țară și vorbesc așezat-moldovenește. Au în ele echilibrul acela autentic între mitic și real, între credulitate și îndoială, între mirare și atotcunoaștere. Mioritice și caragialești în același timp, se simt bine într-o povestire plină de un umor fără de care paginile ce se cereau întoarse dintr-o plăcere a lecturii dublată de o curiozitate stârnită în mod firesc – pagini ce ar putea fi oricând parte a unei antologii a prozei scurte românești de după anul 2000 – ar fi fost doar o poveste de groază, cu o tânără suferind de friguri, o superstiție pre-creștină și un episod macabru la sfârșitul căruia un mort dezgropat e deposedat de inimă cu ajutorul unui briceag. Cezar Amariei permite satului românesc să fie exact așa cum l-a lăsat soarta, istoria sau Dumnezeu (în funcție de convingerile și credințele personale), cu amestecul acela de nou și vechi în mijlocul căruia strigoiul de sorginte paganică (neologism inventat special pentru această cronică) e luminat de lanterna unui telefon mobil.
”Un simț al dialogului extraordinar, cu regionalisme bine alese. Subiectul e macabru, dar umorul de calitate îl salvează” (Ioan Gh. Tofan).
”O comedie rurală care nu poate fi scrisă atât de savuros dacă nu te-ai născut la țară. Are și mici scăpări, dar are și comedia în stilou. Talent autentic pentru comedie” (Nelu Păcuraru).
”Mi se pare că literaturii române contemporane îi lipsesc asemenea povestiri. Este, în general, prea multă literatură fără poveste, ceea ce face textul lui Cezar cu atât mai plăcut. E foarte bine articulat și realist până la detaliu. Umorul de calitate superioară și atmosfera excelent creată mă fac să îl felicit” (Tudor Neacșu).
”O poveste autentică, scrisă foarte bine. M-a ‘prins’ și pe mine atmosfera creată cu măiestrie. Umorul este la cote înalte” (Anca Șerban-Gaiu).
”Povestea este una puternică. M-a solicitat foarte mult la nivel emoțional. Multă măiestrie în scris. Mi s-a părut mai mult o poveste dramatică, în care personajele poartă măști” (Carmen Neacșu).
”N-am mai râs cu așa poftă de pe vremea când citeam peripețiile soldatului Svejk (din Peripețiile bravului Soldat Svejk în Războiul Mondial, de Jaroslav Hasek – n.r.). E o savoare extraordinară a textului. Te ține cu sufletul la gură, iar atenția le detalii este remarcablă” (Daniela Capotă).
Vineri, 14 februarie, în holul VL, de la 19,00, citește Victor Cilincă.
