Şi dacă în mass-media românească din ultimii ani, slujirea cuvântului nu este tocmai exemplară, mai sunt şi excepţii. Excepţia poartă numele domnului Răzvan Bucuroiu, preşedintele Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini din România, directorul revistei „Lumea credinţei”, producătorul emisiunii „Universul Credinţei” din cadrul Televiziunii Române.
„Consider că primele genuri ale presei scrise sunt Sfintele Evanghelii care nu sunt simple scrieri, ci sunt insuflate de Sfântul Duh, a spus oaspetele”.
„Imediat după evenimentele din decembrie 1989, presa creştină în România a trebuit să se inventeze şi în ce mă priveşte, îmi amintesc cu plăcere primele relatări, primele pagini scrise de mine despre viaţa Bisericii noastre, despre credinţa, pe care le-am scris mai întâi în ziarul România Liberă… Apoi au urmat celelalte”.
Şi celelalte cuvinte ziditoare pe care Răzvan Bucuroiu, raportându-se la Hristos, ca model suprem de slujire şi de viaţă creştină - le-a (re)inventat au ca sursă Sfânta Scriptura.
Faptul că această revistă există de ani şi ani, „Lumea Credinţei” rezistă - folosind cuvântul ziditor al Scripturii, modelul pozitiv - este o dovadă că cititorii români ştiu să aleagă hrana pentru suflet fără să se otrăvească.
Este un bun prilej de a sublinia în acest context că şi mireanul, fiu al Bisericii Dreptmăritoare fiind - în cazul de faţă ziaristul creştin - poate să slujească lui Dumnezeu, aşezând cuvântul la inima semenilor, asemeni clerului - ierarhi sau preoţi.
Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre preoţia „Arhiereului veşnic”, Care este Hristos, despre slujirea preoţească a slujitorilor Sfintelor Altare, dar şi despre „o preoţie universală a mirenilor”.
De unde românul a zis că doar omul lui Dumnezeu sfinţeşte locul. „Însă slujirea mirenească nu trebuie să coboare starea slujirii peoţeşti, ci trebuie să devină o unitate în mod neconfundat”, ne învaţă părintele Dumitru Stăniloae.
Mai direct spus şi scris, ziaristul mirean trebuie să slujească semenilor - cititori, ascultători sau telespectatori - din perspectivă creştină, ca fiu al Bisericii în care s-a născut din tată-n fiu; să slujească din Biserică şi nu dinafara ei.
„Presa româneacă se degradează...”
Numai că acest fapt nu prea este bine înţeles astăzi de slujitorii cuvântului din presa românească, motiv pentru care cuvântul este folosit în fel şi chip, adeseori în interes de grup, în interes personal, egoist, dezgolit de învelişul haric.
„În ultimi ani presa românească s-a înrobit foarte tare”, a spus teologul-ziarist Cristian Tabără, directorul Departamentului Film din cadrul Televiziuni Române.
„Presa românească se degradează pe zi ce trece. Cuvântul trebuie să zidească, să schimbe mentalităţi, dar cum vom reuşi aceasta de vreme ce în multe trusturi de presă primează doar beneficiul financiar, iar interesul semenilor este uitat. Prea des ne sunt aduse în faţă antimodele…”.
Presa de sentinţă şi de interes de grup
Pornind de la realitatea imediată, Cristian Tabără a făcut trimitere la atitudinea unor ziarişti ce nu fac presă de educaţie, de informare, ci dau sentinţe, fapt care s-a văzut mai ales în campania electorală.
Faţă de acestea toate nu ne rămâne decât să ne întoarcem la Poetul nemuririi noastre şi, mai ales, la publicistul Mihai Eminescu care scriind la ziarul Timpul, imediat după Războiul de Independenţă, din 1877, a rămas vertical în misiunea sa jurnalistică.
Pentru toţi ziariştii aflaţi în derivă, ziaristica lui Eminescu, deşi foarte puţin cunoscută, rămâne drept reper, rămâne model de slujire a cuvântului scris.
Pentru a susţine afirmaţia noastră vom reţine un fragment din articolul „Ori e manie, ori e prefăcătorie...”, care ne dezvăluie nu numai verticalitatea publicistului, dar şi faptul că nu i-a cruţat nici pe liberali, nici pe conservatori, atunci când a fost la mijloc interesul neamului pe care l-a slujit prin cuvânt ca ziarist şi director al Ziarului „Timpul”.
„Nu intră în capul meu cum ceea ce e cu minte şi moral când eşti la guvernare să fie smintit şi criminal când eşti în opoziţie şi vice-versa, după cum nu intră în mintea mea existenţa mai multor morale...”.
„Prea mult s-a abuzat la noi de această distincţionare care a fost impusă până la contradicţiunile cele mai revoltătoare, între purtarea de partid în opoziţie şi purtarea sa (n.r. e vorba de Partidul Conservator n.n.) când a ajuns la guvernământ...”.
Cât de vertical şi de actual este Eminescu!... Şi câte a tras pentru atitudinea sa...
În vestul ţării, Radio „Renaşterea” - primul între cele opt posturi
La întâlnirea de la Alba Iulia, nu au lipsit redactorii de la Radio „Reîntregirea”, postul Arhiepiscopiei gazdă, reprezentat de părintele Călin Gulac, director, părintele Sabin Vodă, redactor şi Dan Lungu, redactor.
I-am văzut la ei acasă pe preoţii-ziarişti, în studiourile în care îşi desfăşoară activitatea de ani buni, însă cel mai bine a ilustrat misiunea lor în comunitatea din vestul ţării ziaristul Dinu Doru Glăvan, directorul postului de Radio Reşiţa, corespondent al Radio România Actualităţi, vicepreşedinte UZP.
„În această parte a ţării sunt recepţionate opt posturi de radio, a spus Dinu Glăvan. Însă lider în topul ascultătorilor este Radio Renaşterea, post care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea Înal Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ. Pentru modul cum slujesc şi cum fac misiune în lumea de astăzi nu pot decât să-i felicit”.
Şi dacă acest post de radio creştin este între preferinţele ascultătorilor, dacă grupul de publicaţii Lumina al Patriarhiei Ortodoxe Române, plus Televiziunea şi Radioul „Trinitas”, sunt între preferinţele românilor, înseamnă că mentalitatea potrivit căreia trebuie să fii rău ca să fii, în presă, lider de piaţă este greşită.
Că poţi rămâne la sufletul cititorilor slujind cu lumină Adevărul şi Viaţa, cum ne îndeamnă Hristos, Modelul desăvârşit de slujire.
Foto: Dan Sulugiuc
