* O perspectivă creştină asupra misiunii ziaristului în lume * Concluzii în urma întâlnirii, de la Alba Iulia, între Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini din România * Întâlnire găzduită de Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia *
La întâlnirea ziariştilor din presa creştină cu jurnaliştii din presa laică, desfăşurată la Alba Iulia, între 13 şi 14 februarie anul Domnului 2010, dezbaterile au scos în evidenţă unele aspecte ce ţin de modul cum se raportează la Adevăr jurnaliştii de astăzi, în misiunea de slujirea a cuvântului, fie că sunt jurnalişti în presa laică, fie că sunt preoţi-jurnalişti în presa Bisericii Ortodoxe Române.
Cuvântul - armă ziditoare
Astfel, în frumoasa şi istorica Reşedinţă a Marii Uniri - Catedrala din Alba Iulia - în prezenţa Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba, participanţii au scos în evidenţă modalităţi şi mijloace de slujire a cuvântului din Cuvânt, în ideea că „…prin comunicare vom ajunge la comuniune şi vom reuşi să readucem în societatea românească mai multă linişte, mai multă dragoste faţă de şi între semeni”, sublinia ziaristul şi profesorul dr. Mihai Miron, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
A deschis dialogul, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, primitoarea Gazdă - Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia - care a adus în atenţia participanţilor o perspectivă creştină asupra misiunii de slujire a cuvântului scris sau vorbit.
Înalt Prea Sfinţitul Andrei a subliniat faptul că atât ziariştii, cât şi preoţii - ca mijlocitori ai lui Hristos pe pământ - în misiunea lor de trezire a sufletelor la credinţă şi Adevăr, folosesc aceeaşi armă - cuvântul din Cuvânt, Logosul.
„La început era Cuvântul…”
Din Evanghelia după Ioan, aflăm: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu; şi toate printr’Însul s-au făcut din ce s-a făcut. Viaţă era într’Însul şi viaţă era lumina oamenilor” (Ioan 1,1-4).
Pentru a înţelege cum Cuvântul a făcut cuvântul, se impun câteva delimitări etimologice. Termenul „Cuvânt” vine din grecescul „Logos” şi el desemnează „Raţiunea supremă”, „Cuvântul” cum este numit în Sfânta Scriptură (din Dicţionarul părintelui profesor dr. Ene Branişte). „Cuvântul este Dumnezeu Însuşi, Desăvârşirea însăşi”.
Cuvântul omenesc şi îngeresc
Cuvântul omenesc şi îngeresc grăit este darul pe care Dumnezeu-Cuvântul ni l-a dat, mai întâi prin Moise care ni l-a prezentat prin Lege, apoi, prin înţelepţi, prin filozofi, pentru ca „la plinirea vremii”, Dumnezeu - Tatăl să-L trimită în lume pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Logosul Întrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi.
Dumnezeu - Cuvântul este Cel care a adus cuvântul din trupul Său pnevmatizat plin de har şi adevăr, „care va iradia din El după Întrupare şi Înviere”, ne spune părintele Dumitru Stăniloae. „Legea prin Moise s-a dat, iar harul prin Iisus Hristos”.
Cuvântul omenesc rostit prin grai îşi are originea în Dumnezeu-Cuvântul, este raţiunea de a exista a fiecărui lucru existent, raţiune pe care, la Facere, a dat-o Dumnezeu cu un rost.
Prin veacuri, cuvântul omenesc a fost folosit de prorocii Vechiului Testament; l-au folosit învăţătorii, filozofii antici (Socrate, Aristotel, Platon) au admirat Frumosul şi Binele; Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a folosit cuvântul cu puterea Duhului, dar l-a îmbrăcat în Duh; apoi, cuvântul l-au propovăduit Apostolii misionari, preoţii, ziariştii şi… politicienii.
Cuvântul exercită asupra ascultătorului sau cititorului o forţă irezistibilă. În funcţie de… emiţător, de utilizator, cuvântul poate ucide sau poate să ridice la cer trupul, mintea şi inimile omului; omul pe care Pascal l-a numit „cuvânt gânditor”.
Şi observaţi, între toate vieţuitoarele pământului pe care le-a făcut Dumnezeu, prin Cuvântul Său, doar omul are „raţiune”. Fiind „pământ şi duh”, doar omul este „trestie gânditoare” şi are cuvânt (!?), are puterea de a articula cuvinte, de a comunica, de a dialoga.
Doar omul, „corola de minuni a lumii” poate folosi cuvântul, raţiunea. Şi tot el, omul-ziarist, trebuie să aşeze duhul înaintea literei...
Creaţia - gândul lui Dumnezeu plasticizat
Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ a precizat că, în general, omul a fost făcut de Dumnezeu ca să-şi slujească semenii din dragoste de Dumnezeu… Mergând pe teologie păriuntelui Stăniloae, a spus:
„Creaţia - cu toate cele văzute şi nevăzute şi aici includem, inclusiv omul - a devenit realitate prin trecerea raţiunilor divine plasticizate, a gândurilor lui Dumnezeu pe un alt plan, în planul imediat”.
„Raţiunile divine există din veci în planul lui Dumnezeu, ca gânduri ale Lui, iar prin crearea făpturilor ele au fost imprimate în creaţie. Deci, raţiunile divine din lucruri şi fiinţe îşi au modele în Logosul divin, Care este raţiunea ipostatică supremă. Şi Logosul divin a adus lumea la realitate potrivit raţiunilor Sale”.
Omul, deci şi ziaristul ca slujitor al cuvântului, foloseşte cuvântul mai bine ori mai rău, în funcţie de scopul urmărit, în funcţie de cărui ideal îi slujeşte - Adevărul sau minciuna.
Adevărul ca expresie a Binelui, care este Însuşi Dumnezeu-Cuvântul sau minciunii ca armă a celui mincinos, calomniator. În limba greacă „diabolos” desemnează acea „fiinţă spirituală pervertită”; „diabolos” este „calomniator”, „pârâtor”, „clevetitor”, „uneltitor” (Epistola către Efeseni 6,11). În ebraică avem termenul de „satan” care înseamnă „potrivnic”.
De aici şi scopul misiunii ziaristului în lume şi, deopotrivă, a preotul, ne atenţiona Înalt Prea Sfinţitul Andreicuţ. Şi dacă preotul este cel ales să facă misiune şi în numele Adevărului să-l slujească lui Dumnezeu şi omului, asemenea şi omul.
Numai ziaristul contemporan are libertatea de a alege. El poate sluji binele comun din dragoste de oameni, poate sluji cititorul sau ascultătorul, în funcţie de cum îi dictează conştiinţa, în funcţie de codul deontologic şi de cât de mult se simte fiu al Bisericii în care s-a născut el şi părinţii părinţilor săi.
Cu armele Luminii
Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ a pornit de la ideea că orice slujire a cuvântului - auzit sau scris - trebuie să pornească dintr-un crez, dintr-un ideal înalt. Trimiţându-ne la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Înalt Prea Sfinţitul Andrei a spus că poate să-I slujească lui Dumnezeu-Cuvântul doar cel care se va folosi de armele lumii, de cuvântul cu putere al lui Dumnezeu, pe care l-au folosit înaintea noastră Sfinţii Apostoli.
Se va folosi de cuvânt doar „cel care se va coborâ întru adânc”, adică la adevăratul sens al raţiunii, al cuvântului. „Aproape de tine este cuvântul, în gura şi-n inima ta, ceea ce înseamnă cuvântul credinţei pe care-l propovăduim”, spune tot Apostolul Pavel.
Şi tot omul care crede în El, în Dumnezeu-Cuvântul, nu va fi ruşinat de faptele sale, de cuvintele sale: „Că oricine va chema numele Domnului se va mântui”. Însă cum se vor numi aceia care nu cred în Dumnezeu, care nu au auzit cuvântul Lui, cum vor propovădui ei?...”.
Înaltul Ierarh al Bisericii Ordodoxe Române a subliniat că orice creştin, orice ziarist, în calitate de fiu al Bisericii Dreptmăritoare, trebuie să se raporteze la Modelul Suprem, Care este Hristos, Cel care ne-a spus cu două milenii în urmă:
„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Şi doar atunci când ai un ideal înalt, când ai un crez, poţi schimba mentalităţi şi atitudini, poţi mişca inimi.
În contextul întâlnirii, Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ a răspuns unor întrebări adresate de membrii UZP despre implicarea Bisericii Ortodoxe în social, despre creşterile calitative şi cantitative ale Bisericii Ortodoxe - „Mamă a poporului român”.
Întâlnirea s-a încheiat cu binecuvântări, cu mulţumiri şi cu daruri. Lângă volumul „Repere de morală creştină”, semnat de Înalt Prea Sfinţitul Andrei de Alba Iulia, Arhiereul a aşezat versurile poetului Traian Dorz, poet creştin.
Explicaţie foto: Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia şi ziariştii UZP şi AZEC
Foto: Dan Sulugiuc
