Se împlinesc în acest an, la 25 iulie, 110 ani de la nașterea pictoriţei Georgeta Arămescu - Anderson (d. 21 aprilie 1994) şi 106 ani de la naşterea fratelui său, sculptorul Constantin Ticu Arămescu (6 mai 1914 - 19 aprilie 1966), artişti plastici născuţi la Galaţi şi afirmaţi în Statele Unite ale Americii, iar din 1968 şi în România.
Despre valoarea creaţiei fiilor profesorului de geografie George Arămescu, fost în două rânduri director al Liceului "Vasile Alecsandri", şi ai Elenei Madgearu, muziciană, sora marelui economist Virgil Madgearu, s-au scris foarte multe articole şi studii în ţară şi în străinătate, iar reputatul critic de artă Petru Comarnescu le-a consacrat o monografie, apărută în 1972 la Editura "Meridiane" din Bucureşti. Ulterior, pictoriţa Gigi Arămescu-Anderson a scris ea însăşi o carte de memorii, intitulată "De la Pacific, la Dunăre" (Editura "Junimea", Iaşi, 1978). Constantin Ticu Arămescu figurează şi în "Noul dicţionar al sculpturii moderne", Editura "Fernand Hazan", Paris, 1970).
Peste 400 de lucrări, donate Muzeului de Artă Vizuală
Se ştie că astăzi cea mai mare parte a creaţiei de sculptură, pictură şi grafică a celor doi fraţi, însumând peste 400 de lucrări, a fost donată Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi, în trei donații succesive. Tot acestei instituţii şi Bibliotecii "V.A. Urechia" le-au fost donate arhiva Arămescu, cuprinzând piese de o deosebită valoare documentară.
Despre felul cum colecţia Arămescu a ajuns la Galaţi, am relatat pe larg în cartea mea "Acorduri cromatice la Dunăre" (Editura "Simeze", Galaţi, 2011). Esenţial de reţinut este că pictoriţa Gigi Arămescu-Anderson nu a urmat sfatul lui Petru Comarnescu de a dona colecţia Bucureştiului, pentru a fi alături de Brâncuşi, Ţuculescu, Victor Brauner ş.a. într-un Muzeu de artă modernă, ci simţindu-se atât de strâns legată de oraşul natal, s-a gândit la Galaţi, sperând că ea va putea fi găzduită chiar în casa lor, de pe strada Lahovary nr. 3 sau într-un alt spaţiu stabilit de autorităţile locale.
"Dorinţa domnului Petru Comarnescu, îmi scria artista la 24 februarie 1972, manifestată şi în ultima scrisoare, era ca să se organizeze un Muzeu de Artă Modernă în care lucrările noastre să figureze alături de Brâncuşi, Ţuculescu, Victor Brauner şi alţii. Desigur, la Bucureşti, prezenţa publicului ar fi mai mare, dar din punct de vedere sentimental aş fi fericită ca oraşul în care am văzut lumina zilei să adăpostească această colecţie, pe care şi fratele meu a dorit şi eu doresc să devină parte a patrimoniului artistic al României. Dacă nu găsiţi de cuviinţă ca să se utilizeze fosta casă a familiei de pe strada Alexandru Sahia (Lahovary) sau casa de la Liceu, unde s-a născut fratele meu şi am trăit o parte din copilărie, las la înţelegerea d-voastră să găsiţi un loc potrivit pentru acest Muzeu".
Imposibil în comunism, o datorie de onoare acum
Cum în 1971-1972 înfiinţarea unui muzeu se făcea numai cu aprobarea Comitetului Central al PCR, este lesne de înţeles că fiind vorba de doi artişti români stabiliţi în America (Miami, Florida) aşa ceva era de neconceput. Totuşi este meritoriu faptul că autorităţile locale din acea vreme, în frunte cu Constantin Dăscălescu, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid şi preşedinte al Consiliului Popular Judeţean, la stăruinţa Comitetului Județean pentru Cultură şi Artă, au acceptat ca să fie donată colecţia Muzeului de Artă Vizuală (atunci, Muzeul de Artă Românească Modernă și Contemporană), instituţie care le găzduise expoziţia din 1968 şi unde din acel an exista deja o sală "Fraţii Arămescu". Doamna Arămescu a primit cu bucurie vestea, care-i dădea astfel posibilitatea să nu înstrăineze colecţia, socotind că ea face parte din patrimoniul spiritual românesc şi că de drept aparţine oraşului în care cei doi fraţi s-au născut.
Numai lucrările care au fost expediate în 1972 au fost evaluate la plecarea din America la peste 75.000 de dolari. Ulterior, în 1990, pictoriţa a mai donat 50 de lucrări de grafică şi pictură în ulei, ca mai apoi, în 1994, după moartea ei, prin testamentul lăsat, şi celelalte lucrări rămase la Miami au revenit tot Muzeului de Artă Vizuală. În plus, prin acelaşi testament, a fost lăsată suma de 5.000 de dolari pentru organizarea unor expoziţii şi tipărirea unor materiale de popularizare specifice unor astfel de manifestări.
Cum scoatem comorile din depozit?
Acum, din creaţia fraţilor Arămescu, instituţia respectivă prezintă în expoziţia sa permanentă doar câteva lucrări. Celelalte stau în depozit. Având în vedere că donatoarea a dorit totuşi iniţial ca lucrările să fie expuse într-un Muzeu "Fraţii Arămescu", oare n-ar fi cazul ca în condiţiile libertăţii şi vieţii democratice de astăzi din România să se dea curs măcar postum acestei dorinţe? Galaţiul şi aşa nu are prea multe obiective turistice (casa pictorului Nicolae Mantu, din strada Alexandru Ioan Cuza nr. 44, este astăzi o ruină, deși foarte muți ani s-a vehiculat ideea restaurării şi consolidării ei). Credem că dacă există bunăvoinţă şi preocupare din partea autorităţilor locale se poate împlini şi visul pictoriţei Georgeta Arămescu-Anderson. Oraşul Brăila a inaugurat oficial, la 2 noiembrie 2002, Centrul Cultural Nicăpetre, în care este prezentată creaţia unui mare sculptor contemporan, legat de oraş prin naştere şi stabilit și decedat în Canada, la Toronto (tot o donaţie de peste 200 de lucrări). De asemenea, scriitorilor Panait Istrati şi Perpessicius li s-au consacrat muzee memoriale. La Bârlad s-a inaugurat în ultimii ani Memorialul "Marcel Guguianu", care cuprinde întreaga colecţie de sculpturi a marelui artist născut în acest oraş.
O nouă destinaţie pentru Casa Colecţiilor?
Credem că şi fraţii Arămescu merită un muzeu la Galaţi. Creaţia lor, arhiva, celelalte bunuri donate celor două instituţii amintite pledează în acest sens. Iată de ce supunem atenţiei Consiliului Judeţean înfiinţarea acestui lăcaş cultural, obiectiv turistic atractiv în acelaşi timp, sperând că va fi găsită receptivitatea necesară. În fond este şi o datorie morală faţă de doi fii ai Galaţiului, care, deşi au trăit şi au creat în America, prin opera lor au rămas profund români şi ne-au lăsat o moştenire de mare valoare artistică. Să le-o preţuim deci cum se cuvine şi să-i cinstim pe măsura gestului lor de adevărat patriotism!
Propunem ca acest muzeu să ființeze ca secție a Muzeului de Artă Vizuală, iar ca spațiu să fie clădirea fostei Farmacii Ținc, aflată acum într-un proces de reabilitare. Destinația care i s-a dat cu câțiva ani în urmă, de Casă a Colecțiilor, în subordinea Muzeului de Istorie "Paul Păltănea", s-a dovedit a fi ineficientă, exponatele prezentate nefiind atât de atractive pentru a atrage vizitatori și turiști. Cu un Muzeu "Frații Arămescu" ar fi cu totul altceva.
Așteptăm din partea Consiliului Județean o decizie care să împlinească dorința pictoriței Gigi Arămescu-Anderson și să realizeze un obiectiv cultural prin care să fie valorificată Donația Arămescu în tot ce are ea mai prețios.
