* (fără comentarii) *
Caut în arhiva de cuvinte uitate,
poate găsesc primele vorbe pe care
le-am auzit la ultima noastră întâlnire
devastatoare,
când ai zvârlit toate scrisorile mele
pe focul cu flăcări haimanale,
focul cu lemne aduse de mine
pentru mâinile tale
îngheţate de atâta aşteptare
într-o zi şi o noapte cu zăpadă şi frig,
cu semne de cruce şi rugăciuni
către domnul Nimic…
Şi caut şi caut şi nu găsesc ce ai spus,
îmi vine să te strig,
dar îmi aduc aminte deodată:
ţi-a sunat ceasul, domnule Nimic!
